Ma tot gandesc la asta...vorbim....si uneori vorbim mult.....şi uneori vorbim mult, vorbim şi uităm că o facem, spunem ce credeam, ce ne frământă… ce iubim, ce urâm…şi ne trezim că uităm ce am spus...ne trezim cu nişte cuvinte goale, nu ne trezim cu nimic... suntem la fel de singuri...cuvintele doar ne-au mai conturat puţin pielea... am putea spune că ne definesc prin existenţa lor... le rostim... ele ies.... cad… unele ne lovesc...si dor... unele ne iubesc...si ne fac sa ne simtim bine... fiecare le înţelege după voia sa, dacă vrea… unii nu vor...şi până la urmă de ce ar trebui să vrea... ?sunt doar nişte vorbe goale...
Poate ar trebui sa vorbim in tacere...cu noi...cu sufletul nostru...in gand....fara soapte...fara sunete care sa-ti zgarie auzul... ar trebui sa vorbim mai putin si sa tacem mai mult...sa gandim inainte de a spune ceva...odata rostite, cuvintele nu pot fi luate inapoi...Vorbeste in tacere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu