Sunt intr-o gara...vin
trenuri...Coboara o multime de lume grabita, lovind in stanga si in
dreapta cu bagajele nefiresc de mari...urca altii...inghesuindu-se cu
nerabdarea unor copii la vederea unor dulciuri...Crezi ca trenul va
pleca fara tine?...Unde te grabesti?...Viata trece tot atat de repede
chiar daca te grabesti...Ia-o mai usor...Exista timp pentru
toate...Priveste putin in jurul tau...sunt aici...nu ma vezi?
...Ai grija cum pasesti...bocancul tau e pe cale sa ma
striveasca...Auu...repede ma feresc de unul si cat pe ce sa ma calce
un altul...si zau asa, nu mi-ar pica de loc bine sa fiu
strivita...sunt atat de fragila... sunt doar o raza de
suflet...Vroiam si eu sa plec intr-o calatorie cu trenul...sa vad
lumea...dar nu apuc niciodata sa urc...e prea mare aglomeratia...si
nu ma ajuta nimeni...asa ca stau aici de-o viata...pe
peron...asteptand un moment prielnic...sa plec...Am auzit ca la
noapte va veni un tren special...voi sta mai aproape...si voi urca cu
orice pret...Ma voi catara pe umeri...pe bagaje...pe orice mi-ar sta
in drum...E trenul cu care trebuie neaparat sa plec...nu mai vreau sa
stau pe peron asteptand un tren in care nu pot sa urc...si voi pleca
sa-mi urmez visul...visul unei raze de suflet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu