E iarna...frig si ceata...Frigul musca
cu dintii lui sticlosi...parca totul a inghetat... orasul...
oamenii... sufletele...amortire totala...Nu se aude nici un
zgomot...Eu ... traiesc...sufletul meu e viu si cald ... inca...chiar
daca a obosit de atata singuratate...Uneori ma intreb...de ce?...de
ce ii pastrez tineretea?...de ce nu-si gaseste sufletul pereche?
...Ar trebui oare sa-l caut eu?...Sunt cam demodata in privinta
asta...ii las lui dreptul de a face primul pas...Sunt o romantica si
imi rezerv dreptul de a ramane asa...de a astepta...un cuvant...o
floare...un sarut...Deocamdata ma incalzesc la caldura sufletului
meu...si e atat de bine acolo...e atat de cald ca ar ajunge pentru o
lume intreaga...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu