De-a lungul unei vieti, o persoana isi petrece 6 ani visand ...???

Visele traduc in imagini gandurile, emotiile si experienta de zi cu zi ale unei persoane. Exista diferite teorii privind originea si rolul viselor, dar scopul real este inca necunoscut.

Visele sunt strans asociate cu psihologia umana. Cercetarile arata ca, in medie, pe parcursul vietii, o fiinta umana petrece aproximativ sase ani si in jur de doua ore in fiecare noapte visand.

De ce avem vise si cum le interpretam? Iata cateva functii ale visului: exprima si implineste dorintele ascunse, reorganizeaza gandurile, amintirile, consolideaza memoria, modifica scheme mentale, regleaza activitatea psihica, modifica starea emotionala, gestioneaza si proceseaza stresul, evenimentele traumatice, tensiunile. Visul face ceea ce noi nu reusim in stare de veghe.

Uneori

Uneori iertam oamenii doar pentru ca ii vrem in continuare in viata noastra. Pentru ca nu putem vedea mai departe de ei, pentru ca avem impresia ca doar alaturi de ei putem trai... Fals... De fapt, nu-i iertam cu adevarat... in disperarea noastra de a-i pastra alaturi inchidem ochii si ne facem ca nu am vazut sau auzit nimic...Si apoi, ...totul se intoarce impotriva noastra... Mai devreme sau mai tarziu... Daca poti sa ierti, iarta!... Daca nu, nu te minti singur!

Ninsoare de aprilie

Sfarsit de aprilie...Ma trezesc devreme...n-am somn...Luna plina ma face insomniaca...O fi doar luna...ori sufletul meu care mereu cauta ceva si nu-i ajunge timpul?...Memoria imi ninge amintiri frumoase, desigur...zambete, valuri, plaja, nisipul fierbinte... Mi-e dor de iubita mea Ellada...de cafeluta frapee sorbita in tihna la malul marii urmarind miscarea jucausa a valurilor si ascultand linistea intrerupta de tipetele pescarusilor...E ceva ce face parte din mine...e ca si cum as apartine acelui loc din vremuri imemoriale...Cine stie...Cred ca am trait acolo intr-o viata anterioara...si a fost, desigur, una fericita...Aici ninge...nu cu stelute de zapada...nu. Ninge cu flori albe...de cires... Am sa ies azi sa ma bucur de ninsoare...sa-mi astampar dorul de frumos...poate asta imi va potoli putin dorul...dorul de frumoasa Ellada.

Dragul meu prieten necunoscut,

Dragul meu prieten necunoscut,

Continui să te numesc prieten, cu toate că acest cuvânt a devenit greoi acum când mă tem că am pierdut dreptul de a te mai considera asta. Şi, totuşi, sper că nu e aşa. Pentru că distanţa nu e decât o formă de a prelungi o agonie. Asta, deoarece există bariere ce ne impiedică să ne comportăm firesc şi natural şi să transmitem exact ceea ce simţim. Atunci, faptul că ne-am îndepărtat nu ar trebui să însemne neapărat că am înlăturat totul între noi. Frumuseţea a doi oameni nu se face prin diferenţele dintre ei, din contră, se dovedeşte prin felul special în care reuşesc să se apropie. Suntem oameni deosebiţi prin prietenii.

Apropierea de tine a însemnat ceva ce cuvintele nu pot exprima foarte bine. Am simţit că până şi distanţa mi-a oferit o perspectivă mai bună a lumii, din care am învăţat să apreciez lucrurile mărunte ce înainte erau trecute cu vederea. E un optimism de care duceam lipsă, sunt însăşi puterea şi curajul de a privi fiecare zi cu perechea de ochelari potrivită.

În lipsa prieteniei tale, pe care ştiu că nu am dovedit să o apreciez suficient, nu cred sincer că o să mai am încredere curând în cineva. Am nevoie de tine pentru a merge mai departe.

Cu sinceritate,

O prietena.

Octavian Paller - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Dragoste

 Dragoste! 

 Ce te blocheaza in sufletul meu? ...

 Care este sensul cuvântului tau ... 

sentiment ciudat, 

sentiment minunat 

si confuzie fara speranta ... 

plina de bucurie și emotie,

intotdeauna

insotita de amaraciune, 

resentimente si dezamagire ... 

durerea doare inevitabil 

ca inima noastra fragila?!

A incerca marea cu degetul- Domnisoara " Mimoza"

Soseste pe plaja imediat dupa rasaritul soarelui, agale, pe malul marii...purtand in fiecare zi aceeasi fusta de jeans evazata care ii acopera genunchii, tricoul cu maneci scurte putin rascroit la gat, o uriasa palarie de soare alba si ochelari de soare. E subtirica si tanara , cel putin cat pot sa vad de la distanta la care ma aflu. Sacosa rosie pe care o poarta invariabil pe umarul stang pare a fi suficient de cuprinzatoare pentru o intreaga familie...ma intreb ce o fi purtand acolo. Mana stanga e rezervata in permanenta papucilor de plaja. Iat-o sosind desculta, pe nisipul inca rece, cu un mers putin intr-o dunga, cu varful picioarelor adus spre interior, avand o deosebita grija ca apa marii sa nu-i atinga nici din greseala talpile. Tocmai mi-am terminat programul de gimnastica de dimineata...Imi arunca o privire furisa prin ochelari si se aseaza imbracata pe sezlongul din celalalt capat al plajei...mereu acelasi, facand acelasi numar de pasi...parca numarati...Scoate din sacosa un termos urias si o cana mare pentru cafea...toarna cafeaua cu gesturi masurate , ia cana cu ambele maini...si stand nemiscata pe marginea sezlongului priveste marea, sorbind din cand in cand cate o inghititura...timp de o ora, apoi extrage din sacosa un flacon mare de apa, din care ia o inghititura, inchide cu grija scosa, o ia pe umarul drept, imi arunca o alta privire pret de o clipa si se apropie de malul marii. Tematoare, isi apropie varful piciorului drept de apa si il retrage imediat ce apa l-a atins, apoi face o incercare si cu stangul, urmata de aceeasi rapida retragere...Cu mersul sovaitor, putin impleticit si intr-o dunga , o ia indarat , avand aceeasi lentoare specifica unui melc...ferindu-se de apa marii si de curajosii care alearga prin nisipul umed de la malul marii. Am auzit expresia : " A incerca marea cu degetul". Acum stiu de unde vine...de la domnisoara " Mimoza". Ei, nu asa o cheama...asa am poreclit-o eu. Am trait s-o vad si pe asta. Nostim, ciudat...dar foarte adevarat.