De mă vei uita... - Pablo Neruda

Vreau să îţi spun un lucru.....
Ştii cum se întâmplă:
dacă privesc luna de cristal şi ramura de aramă
a toamnei liniştite, la fereastra mea,
dacă ating, alături de foc,cenuşa care alunecă printre degetesau
trupul zbârcit al lemnului,
totul mă duce spre tine
de parcă tot ceea ce există:
arome, lumină, metale,
sunt mici corăbii, navigând
spre insulele tale care mă aşteaptă.

Ei bine,
dacă încetul cu încetul vei înceta să mă iubeşti,
voi înceta să te iubesc, încetul cu încetul.

Dacă pe neaşteptate
mă vei uita,
să nu mă mai cauţi:
te voi fi uitat de mult.

Dacă ţi se pare imens şi zănatec
vântul de steaguri
ce-mi trece prin viaţă,
dacă te hotărăştisă mă arunci la malul
inimii în care mi-am înfipt rădăcinile,
gândeşte-tecă în această zi,
la această oră,
voi ridica braţele
şi vor zbura rădăcinile mele
să-şi afle alt pământ.

Dar dacă zi de zi şi ceas de ceas
simţi că îmi eşti sortit mie,
cu întregul tău farmec,
dacă zi de zi răsare
pe buzele tale o floare care mă caută,
atunci să ştii iubirea mea,
că tot acest foc se repetă în mine,
în mine nimic nu se stinge şi nimic nu se uită.
Dragostea mea
se hrăneşte din dragostea ta
şi atât cât vei trăidragostea mea
va rămâne în braţele tale
fără să se desprindă dintr-ale mele.