Fericirea

“Fericirea! Nu stii ce este exact pana in ziua cand o pierzi. La fel ca si cu dragostea. Si nu este tot asa si cu tineretea? Cata vreme o ai, nu-i dai nici o importanta. Ba chiar ai vrea ca timpul sa zboare. Abia astepti sa cresti, sa faci experiente. Dar intr-o zi te uiti in urma si-ti dai seama ca nu mai e, si atunci plangi dupa ea! Ciudata soarta mai au si oamenii. Inteleg importanta unui lucru abia cand l-au pierdut.” (Renzo Ricchi)

Cum se poate măsura fericirea?... Cum poti sa o atingi sa o pipai, sa o tragi mai aproape de tine?...

Atunci cand esti fericit nici nu iti dai seama de existenta ei, dar atunci cand nu e lângă tine... plangi după ea ca dupa o parte din tine, ca dupa cea mai importantă fiinta din viata ta...

Si ce usor se poate obtine ea... Cu un mic gest, cu o vorba buna poti face viata cuiva un rai...Vreau azi o vorba buna de la tine...Poti sa faci asta?...

Poem - Nichita Stanescu

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi 

şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

[Fără Nume] - Magda Isanos

O carte-mi tine-ades tovarasie
Si-a mai ramas pe randurile ei,
Ca
pulberea de soare stravezie,
Lumina unui gând din ochii tai.

Stau
astfel vremea fara s-o mai numar;
Ma-nsala visul bun si
ma gandesc
Ca-mi urmaresti lectura peste umar,
Si, daca taci, e
pentru ca citesc. 

Vorbim....

Ma tot gandesc la asta...vorbim....si uneori vorbim mult.....şi uneori vorbim mult, vorbim şi uităm că o facem, spunem ce credeam, ce ne frământă… ce iubim, ce urâm…şi ne trezim că uităm ce am spus...ne trezim cu nişte cuvinte goale, nu ne trezim cu nimic... suntem la fel de singuri...cuvintele doar ne-au mai conturat puţin pielea... am putea spune că ne definesc prin existenţa lor... le rostim... ele ies.... cad… unele ne lovesc...si dor... unele ne iubesc...si ne fac sa ne simtim bine... fiecare le înţelege după voia sa, dacă vrea… unii nu vor...şi până la urmă de ce ar trebui să vrea... ?sunt doar nişte vorbe goale...

Poate ar trebui sa vorbim in tacere...cu noi...cu sufletul nostru...in gand....fara soapte...fara sunete care sa-ti zgarie auzul... ar trebui sa vorbim mai putin si sa tacem mai mult...sa gandim inainte de a spune ceva...odata rostite, cuvintele nu pot fi luate inapoi...Vorbeste in tacere...

Meditaţie în ritm de maree - A. E. Baconsky

Numai tăcând şi gândindu-te singur la toate,
ajungi să-nţelegi că din tot ce-ai fi vrut prea puţine rămân lângă tine,
numai văzând cum se-aprind şi se sting noaptea toate cărările tale greşite – numai lăsând
să te-nvăluie pulberea lor vei ajunge să ştii
că regretul e şarpele galben pe care-ntr-un vis
îl auzeai ca pe-un râu adormind la picioarele tale,
adormind şi trezindu-se iar. Fără cuvânt, fără strigăt:
drumul pe care-ai umblat, ori că-l strigi, ori că-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru şi brun
cineva l-a zvârlit în ocean. Decât orice părere de rău
e mai bună tăcerea. Numai tăcând şi gândindu-te singur
ajungi să-nţelegi că trecutul e-o casă pustie, pentru toate
păcatele tale izbăvirea e numai în timp, e numai în roşu,
e numai în oameni, în faptele lor. Linişte-n urmă!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n faţă. Aleargă uitând,
ceea ce nu vei uita va veni după tine o dată cu turma
de cerbi străvezii, care sunt poate visele tale.
Totul e doar înainte, totul sunt anii
care ard şi te-ntâmpină-n cale.

Cantec de jale - Adrian Maniu

Biet suflet, unde mai ratacesti?
E alta lume in flori si stele ?
Sau in vecii – fara gand – te sfarsesti?
E alta viata, fara de moarte?
Sau si-a noastra-i vis smintit,
si nu mai e nimica mai departe!...

Cand frumusetea se face pamant,
tu mai ramai doar amintire,
dar amintirea se pierde-n cuvant ...

Cantecul tau – am vrut sa-l cant,
Din tot ce este sfant in mine,
Insa in mine de mult nu mai sunt ...

Iubirile adevarate...

Mi-e dor de tine...in fiecare zi simt o chemare, un fior ce imi cutremura trupul si inima... Doamne, cat de mult as vrea sa te simt aproape...Te strig, clipa de clipa...dimineata nu poate incepe fara sa ma gandesc la tine...fara sa te chem langa mine...iar, seara...gandurile mele se indreapta spre tine...oare unde esti? Simt ca esti foarte departe de mine...gandurile mele nu au cum sa ajunga la tine...iti aud glasul in suflet...iti vad chipul in minte...rememorandu-mi clipa de clipa surasul, ochii, buzele...Te caut...dar nu te gasesc...Te strig...dar nu ma auzi... Privesc in jurul meu...dar nu te zaresc ...De ce te caut cand nu ma regasesc in nimeni si in nimic?...Credeam ca voi putea sa te uit...ca vei ramane departe de gandurile mele...dar... Se spune ca iubirile adevarate nu mor niciodata...De ce taci?...Simt ca si tu ma iubesti...chiar daca esti departe de mine...Poate intr-o zi nu vom mai exista fizic...vom trece dincolo...pe celalalt taram...dar sufletele noastre cu siguranta vor ramane impreuna in eternitate... sunt suflete pereche...ele nu mor niciodata...asa cum nu mor nici iubirile adevarate...

Epilog sentimental - Ion Minulescu

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!...
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!...
Nu le cunoşti?...
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteşti!... 

Inima mea, pasare ... - Rabindranath Tagore

inima mea, pasare din salbaticie
si-a gasit cerul in ochii tai.
ochii tai sunt leaganul zorilor
ochii tai sunt imparatia stelelor.
cantecele mele se pierd in adancul ochilor tai
lasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruri
in uriasa lor singuratate.
lasa-ma doar norii sa le spintec
sa le-mprastii vasliri de aripi
in stralucirea lor plina de soare.

Umbra

Ma urmareste mereu...

Nu scap de ea,

Prezenta seara de seara

Sta lipita de mine...

Uneori ma priveste

Prin geamul ferestrei

Cu atata insistenta

Ca doare...

Vrea sa ma simta

Mereu aproape,

Sa ma zareasca un minut

Chiar si de departe...

Asteapta sa sting lumina

Imi spune apoi

„Noapte buna!”

Si pleaca...

Iubeste-mi Mainile... - Elena Farago

Iubeste-mi mâinile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
În care n-au stiut sa-ti spuna,
În care n-au putut sa-ti dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta – cât poate doru-ti le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznadejdea unei clipe...

Iubeste-mi mâinile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea târziu venira-n cale-ti
Si prea curând se duc de tot...

Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca în curând n-am sa-ti mai pot
Aduce-n mâini
Si-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumina... 

Ramai , deci - Eugen Jebeleanu

Sa nu ceri niciodata nimanui
Nimic. Sa nu ceri celor ce-s satui
sa nu ceri celor ce nu au un prînz
caci unii au mîncat
si ceilalti sunt flamînzi.
Ramîi, deci, tu, privind la mese
ca si cum ai privi un cer întreg
pe care doua stele pot fi întelese
si altele nimic nu înteleg. 

Fuga timpului

In ultima vreme am avut impresia că timpul îmi fuge de sub picioare... Nu mai am timp de nimic... Ciudat, dar chiar aşa este... Dimineaţa mă scol cu gândul că astăzi voi reuşi să le fac pe toate. De unde? Nici măcar jumătate din ce îmi propun dimineaţa, nu este terminat seara... Se scurge şi se scurge, mare parte, în zadar... Nu ştiu cum o fi pe la alţii, dar la mine timpul este transformat rapid în câteva secunde... Acum este ziuă, acum este noapte... Nu mai pot să îmi dau seama dacă astăzi a fost o zi sau o secundă... Poate maine...

Tu plutesti... - Nichita Stanescu

Tu pluteşti ca un vis de noapte 
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie. 

Iarta-te - Jonas Gardell

Pentru tot ceea ce urasti la tine – iarta-te.
Pentru tot ceea ce iubesti la tine – iarta-te.
Pentru tot ceea ce-ti trezeste rusinea,
Pentru tot ceea ce-ti desteapta mandria,
Pentru tot ceea ce vrei sa ascunzi,
Pentru tot ceea ce vrei sa arati,
Pentru tot ceea ce n-a iesit cum trebuia,
Pentru tot ceea ce esti,
Pentru tot ceea ce voiai sa fii,
Iarta-te.

Dor de tine, prieten drag...

Sfarsit de noiembrie...frig si ceata...Ma invart prin casa...nu prea am chef sa fac nimic...Ma gandesc cum trece timpul...si nu-mi ajunge...trece vara...vine iarna...si iar o luam de la capat...Imi lipsesti...si mi-e tare dor de tine, prieten drag...atat de dor incat iti simt prezenta in mirosul iernii...in frig...in ceata...iti aud vocea soptind in adierea vantului...Ma intreb unde esti...ce mai faci...daca esti bine...Apropierea de tine a insemnat ceva ce cuvintele nu pot exprima prea bine...Pana si distanta la care ne aflam mi-a oferit o perspectiva noua asupra lumii...am invatat sa ma bucur de lucrurile marunte pe care inainte le treceam cu vederea...am invatat ca trebuie sa am curajul de a vedea fiecare zi cu perechea de ochelari potrivita...sa privesc spre viitor...zambind...Iti multumesc, prieten drag...mi-e tare dor de tine.

Tie - Veronica Porumbacu

Au ce mi-a fost din tine mai aproape ?
Umbritu-ti par, sau fruntea grea de nor,
sau mana ta, in care, la izvor,
mi-ai dat sa beau din claru-adanc de ape ?

Sau glasu-nvaluindu-ma usor,
sau ochii tai in cari o lume-ncape,
ce deodata mi-o deschizi subt pleoape –
sau drumul laolalta, suitor ?

Dar daca vocea s-a-nasprit prin vreme
si parul n-a putut de ierni sa scape,
in ochii tai privind – o, nu te teme ! –
si azi mai regasesc acelasi dor,
pe care anii au stiut sa-l sape
in limpezimea primului fior.

Singurătatea - Ana Blandiana

Singurătatea e un oraş
În care ceilalţi au murit,
Străzile sunt curate,
Pieţele goale,
Totul se vede deodată
Dilatat în pustiul
Atât de limpede sortit.
Singurătatea e un oraş
În care ninge enorm
Şi nici un pas
Nu profanează lumina
Depusă în straturi,
Şi numai tu, ochiul treaz
Deschis peste cei care dorm,
Priveşti, şi-nţelegi, şi nu te mai saturi
De-atâta tăcere şi neprihană
În care nimeni nu luptă
Şi nu e minţit,
Unde-i prea clară
Ca să mai doară
Până şi lacrima de animal părăsit.
În valea
Dintre suferinţă şi moarte,
Singurătatea e un oraş fericit.

Dor de vara...

Am in suflet o camara plina de doruri...multe...calde si frumoase...Mi-e dor de vara...de vara superba in care mi-am rasfatat sufletul citind pe malul marii...cand ma zbenguiam fericita la rasarit de soare in valurile marii jucandu-ma cu pestisorii care ma inconjurau...cand singura muzica pe care doream sa o ascult era a ei...a marii...cand deasupra mea cerul era senin si doar pescarusii il strabateau aruncandu-se in valuri sa prinda pesti...Doamne, cata frumusete...Doar pasii mei lasau urme in nisipul inca umed ... Eram doar noi...eu si marea...si eram atat de fericite amandoua... Mi-e atat de dor de vara...

Vis de ceata

E frig...afara e o ceata atat de densa incat se zaresc doar umbre de trecatori grabiti si luminile palide ale farurilor de masina. Totul a incremenit ...doar ceata se joaca invaluind tot ce o inconjoara ..alearga spre lumina...umbrele pe care le seamana in drum par infricosatoare...Copacii au devenit stranii...ceata frematandu-le coroanele desfrunzite le da forme si umbre ciudate...Daca privesc pe geam...pot sa cred ca sunt la Londra...oricum nu am vazut-o niciodata...macar acum pot sa-mi inchipui ca sunt acolo cu ochii atintiti spre Big-Ben...poate zaresc ceva din el...Vezi tu pe unde-mi umbla gandurile....eu abia zaresc mohoratul bloc vecin...Ei da...daca m-as putea transforma intr-un fuior de ceata...as putea sa ajung la tine...asa...pe furis...si cand ai iesi ti-as mangaia obrazul...te-as imbratisa...Uite...as putea sa intru pe cos...sa sting focul din semineu si tu sa te apropii...sa-l aprinzi din nou...te-as necaji putin...l-as stinge de multe ori...ca sa te am aproape...Vis de seara...vis de ceata...

Si iar mi-i sufletul la tine... - Elena Farago

...Si iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Ca-mi sorb o lacrima si-mi pare
Ca cere,
Mângâie,
Si doare,
De parca tu ai plâns-o-n mine,
De parca ti-am venit de tot...

Asa!... da-mi mâinile-amândoua,
Si ochii amândoi mi-i da,
Deschisi adânc
Si mult
Si-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeasi stea topita-n doua
De mult ce ia
De mult ce da...

Si calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îsi cer...
Si nu mai am nici ochi,
Nici gura...
Pe valul marii ce ma fura
Privirile nu-si pot deschide
Decât fereastra dinspre cer... 

Sarută-mă - Magda Isanos

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în
stare
Sa stinga focul rau ce i-a cuprins,
Sa-i umple de
iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si
surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca
si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or
sa moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de
primavara. 

Vise

Iarna e aici...afara... musca cu dintii gerului toate fapturile...cladirile...copacii  plini de promoroaca isi apleaca tristi crengile...Timpul nu moare...tine ochii inchisi sa nu vada amorteala din jur...un prim pas spre linistea lumii...spre nemurire...Cuibarita pe fotoliu visez...visez cu ochii deschisi la tine...la intrebarile pe care nu ti le-am pus de teama ca vor ramane suspendate in aer...intrebari nerostite...poate tu le-ai ghicit...poate stii de ce mi-esti drag...poate o sa-mi dezlegi taina dorului...Ce va fi maine?...o sa stiu abia cand se va intampla...maine...Nu stiu unde sa te caut...unde esti...pe ce meleaguri te cauta franturile mele de vis colorand in albastru sunetul pasilor tai...Eu te astept, dragul meu...aici... acasa...Simt ca si tu ma cauti cu disperarea celui ce si-a pierdut viitorul...ma vei gasi...sunt aici...nu visa fara mine...

M-am făcut fluture - Sadâc Fatma

Ca să nu-mi uit cuvintele
m-am apropiat de flori
m-am făcut fluture
să-nalţ iubirea
dincolo de iubiri
am deschis ferestrele
să intre primăvara
inima mi-am agăţat-o
de o petală
să nu mă doară
niciodată
să nu mă doară.

Cel Mai... - Eugen Jebeleanu

Mai fericit decat mine
nu poate sa fie nimeni.
Caci am îndurat atîtea
si înca mai respir acest aer verde
Spatiul în care traiesc
este din ce în ce mai larg
aproape toti prietenii
au devenit mierle
carora nu le mai aud decît uneori
fîlfîitul.
Nu-mi pasa de nimic
în aceasta lume plina
de lucruri atît de însemnate
si atît de lipsite de vina.
Mai fericit decît mine
nu poate sa fie nimeni. 

Inima mea

Inima mea

Nu scrie trecutul,

Nu scrie nici despre viitor,

Ea simte prezentul,

Acum, pur si simplu.

Ea simte frumosul,

Il percepe continuu”acum”,

Dincolo de ratiune

Si de judecata.

Inima mea

E pe alte coordonate,

Daca n-ar simti frumosul,

M-ar transforma

Intr-un desert viu

In piatra rece

Sau nisipuri miscatoare.

Inima mea

E mereu deschisa,

Ea traieste frumosul,

Il simte prin toti porii ei,

Il transforma intr-un suras

Incandescent.

Imi simti inima?

Buna seara...Noapte buna...

Buna seara..ce mai faci?... as fi preferat sa vad, si atunci nu mai avea sens sa intreb, dar, deoarece nu e posibil ..a vedea.. intrebarea devine si pentru mine cea mai importanta intrebare ...nu pentru ca e prima, ci pentru ca intr-adevar vreau sa stiu... deci, ce mai faci?

..Vreau sa stiu ce faci...doar urmaresc gandul, si-l citesc...gandul meu accepta sa ma ghideze si ma face sa plutesc, sa -l urmaresc, sa-l inteleg.. .simt cum imi dirijeaza scrisul...doar degetele joaca pe tastatura leptopului pentru a scrie si simt ca as fi rezemata pe niste panze calde , usoare si zburatoare...plutesc si gandesc, apoi desenez cuvintele ce urmeaza...in aceasta seara cand aerul e cam rece...eu ma gandesc la tine...privesc fotografia ta...si-n gand te cuprind in brate...te sarut si-ti spun : „O seara frumoasa sa ai, dragul meu si o noapte linistita”.Noapte buna, dragul meu. Si-un pupic...de la mine....desigur.

Alergarea...si masinuta mea

Se spune ca alergarea e cel mai ieftin sport...ai nevoie doar de pantofi sport, un sort, tricou... Desigur, cea mai importanta piesa sunt incaltarile...daca sunt incomode...te alegi cu bataturi, iti accidentezi unghiile, te streseaza senzatia de "pantof stramt"...Pentru alergare, specialistii recomanda folosirea alternativa a doua perechi de incaltari...asta e valabil doar pentru oameni...De ce va povestesc asta?...Ia ghiciti...Micuta mea masina era cat pe ce sa fie incaltata si cu a doua pereche de cizmulite noi pentru iarna...Va povesteam eu... acum nu multa vreme... cata lume ii cauta cizmulite pe masura...cat stres...cata alergatura...si iata ca azi era sa aiba si a doua pereche de cizmulite noi...Cum nu pot sa o incalt cu doua perechi deodata...a trebuit sa renunt...chiar daca cele de azi erau mai ieftine...Sunt fericita...Stiti de ce?...In jurul meu sunt multi oameni buni...adevarati prieteni...intotdeauna sar sa ma ajute...si ce poate fi mai frumos decat o prietenie adevarata?...

Romanta fara ecou - Ion Minulescu

Iubire, bilelou de portelan
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...

Îti multumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a pastrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastra?...
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
T;i-a stat de veghe-atâta timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?...

Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramâi pe loc acolo unde esti...
Sa nu te misti...
Si daca ne iubesti -
O!... daca ne iubesti cu-adevarat -
Asteapta-ne la fel înca un an...
Un an macar...
Atât...
Un singur an...

Iubire, bibelou de portelan!... 

Intrebari...pentru mine ...pentru tine...

Am ramas ca alta data ...fara cuvinte, asa cum as ramane si daca ti-as auzi glasul... Ca atunci cand stau si ma intreb cat de mult imi doresc sa fiu cu tine... Poate totusi sunt eu cea care isi doreste prea mult... eu cea care astept eternitatea intr-o clipa...vesnicia unui cuvant...o dragoste nascuta din nebunia a doua inimi, si crescuta din speranta ce le-a unit... Eu - cea care imi doresc sa ma trezesc in bratele tale si sa adorm ascultandu-ti bataile inimii,...eu - cea care te-as astepta un infinit, daca as sti ca acolo vei fi tu, zambind, cu inima deschisa, pentru a-mi darui dragostea eterna...eu – cea care viseaza noapte de noapte un vis frumos, un vis in care tu ma iubesti...Poate eu imi doresc totul, chiar si ceea ce nu pot avea si ar trebui sa ma multumesc cu mai putin... Dar cat trebuie sa mai astept?... Cat sa mai rezist fara sa aud vocea ta spunandu-mi, chemandu-ma?...

Calatorule - Antonio Machado

Calatorule, sunt urmele tale
drumul si nimic mai mult;
calatorule, nu exista drum,
drumul se face mergând.
Mergând doar croiesti carare,
iar de te uiti înapoi,
vezi poteca ce nicicând
n-ai s-o mai strabati, mergând.
Calatorule, nu exista drum,
ci doar urme peste mare. 

Anti-daca - Kostas Varnalis

De poti sa faci pe prostul cand altul te repede-
Facand-o pe desteptul- si c-un cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede;
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;

De numai o clipa un rau sa-l implinesti
Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept;
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant si de intelept;

De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il sui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu invingatorul
Si-i vinzi, fara sfiala, pe amandoi la fel ;

De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa, talmacite
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba si
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu dandu-le la dracu, poti altele scorni;

De poti sa faci intr-una dintr-un castig, o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul gasesti ca-i drept si demn;

De poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii,
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarare plecandu-te ca servii,
Cand toti striga: inainte! doar tu sa strigi: inapoi!;

Daca stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii dar ii inseli amarnic;

Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde un rau
Si-n umbra lui te-linisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;
Vei fi intre Domni, Intaiul, dar niciodata OM! 

Vis - Alberto Baki Ymeri

Eu visez
Insule pline de lumina.
Pe vârf de munte
Desfasor steagul
Sufletului meu
Si visez:
Rafturi cu carti
Sub cer înstelat,
Si în toate aceste contururi
Esti tu, ca o lumina
Înmiresmata de tot. 

Inimi de vise - Sorin Cerin

Cât de departe
am fost de destin,
atunci când vulcanul iubirii noastre
îsi revarsa lava sângelui
peste hotarele nemarginite
ale mortii eternei clipe
din noi?

Spre care stânca ar alerga
muntele sperantelor noastre,
rapuse de ridurile adânci
prin care curge
în suvoaie spumegânde
apa vietii
devenita peste noaptea inimilor
viselor noastre,
apa uitarii? 

Eu te-am iubit - Alexandr Puskin

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit. 

Chitara - Federico Garcia Lorca

Începe plânsul
chitarei.
Se sparg cupele arborilor
pline cu dimineata.
începe plânsul
chitarei.
E inutil
s-o faci sa taca.
Plânge monoton
cum plânge apa,
cum plânge vântul
peste zapada.
E cu neputinta
s-o faci sa taca.
Plânge lucrurile
pierdute departe.
Nisipul din Sudul fierbinte
visând camelii albe.
Plânge sageata fara tinta
amurgul fara zori
si prima pasare
moarta în ramuri.
O, chitara!
Inima ranita
de cele cinci sabii. 

Vorbind cu mine...

Draga Daniela, hai sa povestim despre tine...Candva am fost ceea ce ai fost tu, iar intr-o zi tu vei fi ceea ce sunt eu...asa e intotdeauna. Imi vei spune acum ca gresesc, dar nu e asa. Tu ai fost si ai ramas acceasi...mereu. Ai cautat vesnic dreptatea, dar in drumul tau mereu s-au interpus oamenii rai, minciunile lor si invidia...sa nu crezi ca vei scapa de asta nici in viitor...doar ca acum stii ...ai invatat cum sa te feresti si cum sa-i ignori. Te-a durut mult...nu vei uita suferinta pe care ti-au produs-o...dar i-ai iertat pe toti...crestineste. Ai invatat cum sa-ti ascunzi adevaratul Eu sub o masca subtire...a indiferentei...dar e atat de subtire incat pare translucida. Tu nu vei reusi sa-i infrunti pe cei rai prin minciuna si lupta, prin manipulari si amenintari...asta nu e in firea ta...dar vei reusi sa-i anihilezi prin puterea credintei si prin dragostea cu care invalui lumea. Asta esti tu...si ma bucur ca esti asa...Zambeste...

Izvorul noptii - Lucian Blaga

Frumoaso, 
ti-s ochii asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare ca ochii tai, adancii, sunt izvorul 
din care tainic curge noaptea peste vai,
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamantul
c-o mare de intuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea

Totusi iubirea - Adrian Paunescu

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

De ce?...

E iarna...frig si ceata...Frigul musca cu dintii lui sticlosi...parca totul a inghetat... orasul... oamenii... sufletele...amortire totala...Nu se aude nici un zgomot...Eu ... traiesc...sufletul meu e viu si cald ... inca...chiar daca a obosit de atata singuratate...Uneori ma intreb...de ce?...de ce ii pastrez tineretea?...de ce nu-si gaseste sufletul pereche? ...Ar trebui oare sa-l caut eu?...Sunt cam demodata in privinta asta...ii las lui dreptul de a face primul pas...Sunt o romantica si imi rezerv dreptul de a ramane asa...de a astepta...un cuvant...o floare...un sarut...Deocamdata ma incalzesc la caldura sufletului meu...si e atat de bine acolo...e atat de cald ca ar ajunge pentru o lume intreaga...

Bucuroasa........

Sunt bucuroasaaaaaaaa....am reusit....mi-am incaltat masinuta cu cizmulitele de iarna...Am fost prima la service si toata lumea de acolo se invartea in jurul ei sa o incalte...va dati seama ce fericita era...atat de curtata...A durat putin...numai bine sa ma joc cu o superba catelusa care nu se mai dezlipea de mine si era gata-gata sa vina cu mine acasa...Zau ca as fi luat-o...ma privea in ochi cu atata dragoste ca m-am topit...Doamne...cata dragoste pot oferi unele animale...neconditionat...pacat ca nu o fac si oamenii...Ei...ce sa va mai spun...pe drumul spre casa masinuta mea torcea...fericita ca un motan satul, intins in fata focului din camin...iar daca ea e fericita si eu sunt...suntem amandoua pregatite pentru primul fulg de zapada...

Reculegere - Charles-Pierre Baudelaire

Cuminte fii durere,şi mai ales fii calmă...
Ce dor ţi-era de seară şi seara a venit
Eşarfa-i violetă oraşul a-nvelit
Dând unora nelinişti,altora vis,să doarmă!

Şi-n vreme ce o gloată de muritori,o turmă,
Sub bicele plăcerii-acest călău setos-
Culege-va tristeţea într-un festin hidos,
Durere tu, dă-mi mâna;rămâne-vom în urmă,

Departe priveşte cum se pleacă în haine peticite
Peste balcoane-n ceruri,toţi anii de ispite
Iscând de prin adâncuri doar un regret ardent.

Iar soarele pe moarte s-a pustiit în peşteri
Şi ca un lung linţoliu întins peste Orient,
Blândeţea nopţii-ascult-o,iubito,cum păşeşte!

Ia seama fiu al jertfei,prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

„Micuta” si cizmulitele de iarna...

Vine iarna...de cateva nopti e mai frig...cam -5 grade Celsius...asa ca dimineata, „micuta”...asa ii spun eu masinutei mele...e „carunta”. Nu ca ar fi „batrana”... doar ca se albeste de la ger...dar o”scutur” putintel si e gata de drum...are nevoie doar de cizmulite pentru iarna...Noroc ca pana acum baba Iarna nu a cernut faina zapezii peste oras...altfel mergeam la birou ...step by step...Am cautat...am cautat pana am ametit...au cautat si prietenii... si cunostintele...si colegii...efort comun...toata lumea mi-a sarit in ajutor. Eiiii, si dupa mai bine de o luna si jumatate de cautari...aseara am aflat ca azi o voi incalta pe micuta cu noile cizmulite....noi...nu”second hand”...Abia astept sa vad cum ii vin...pana acum a purtat doar incaltari mai usoare...se va fuduli oare?...Oricum stiu ca ii vor veni bine si-i vor tine de frig...iar pe mine o sa ma scuteasca de niste amenzi „usturatoare”...La ea a venit deja Mos Nicolae...mie ce-mi va lasa oare in cizmulite mosul?...Sunt tare cuminte...Abia astept sa vina.

Haiku - Kino Tsurayki

Eşti acelaşi sau altul?

Nu-ţi pot cunoaşte cu adevărat inima

După atîta vreme

Numai florile

Înfloresc din nou cu aceeaşi mireasmă

Viata pe un peron...

Sunt intr-o gara...vin trenuri...Coboara o multime de lume grabita, lovind in stanga si in dreapta cu bagajele nefiresc de mari...urca altii...inghesuindu-se cu nerabdarea unor copii la vederea unor dulciuri...Crezi ca trenul va pleca fara tine?...Unde te grabesti?...Viata trece tot atat de repede chiar daca te grabesti...Ia-o mai usor...Exista timp pentru toate...Priveste putin in jurul tau...sunt aici...nu ma vezi? ...Ai grija cum pasesti...bocancul tau e pe cale sa ma striveasca...Auu...repede ma feresc de unul si cat pe ce sa ma calce un altul...si zau asa, nu mi-ar pica de loc bine sa fiu strivita...sunt atat de fragila... sunt doar o raza de suflet...Vroiam si eu sa plec intr-o calatorie cu trenul...sa vad lumea...dar nu apuc niciodata sa urc...e prea mare aglomeratia...si nu ma ajuta nimeni...asa ca stau aici de-o viata...pe peron...asteptand un moment prielnic...sa plec...Am auzit ca la noapte va veni un tren special...voi sta mai aproape...si voi urca cu orice pret...Ma voi catara pe umeri...pe bagaje...pe orice mi-ar sta in drum...E trenul cu care trebuie neaparat sa plec...nu mai vreau sa stau pe peron asteptand un tren in care nu pot sa urc...si voi pleca sa-mi urmez visul...visul unei raze de suflet...

Azi...nu am vrut sa scriu nimic...

Aseara ma gandeam ce ar fi daca azi nu as scrie nimic...poate ar fi fost o zi potrivita...e vineri...sfarsit de saptamana...si e frig...Oricum nimanui nu-i pasa daca scriu sau nu ceva...fiecare cu gandurile lui, nu-i asa? Asa ca azi...scriu NIMIC...

Pasul absent - Octavian Paler

Doar un pas ne desparte. Nu stiu daca pasul absent e al meu sau al tau. Tu stai pe un mal al lui eu pe altul si intre noi curge noaptea. Ca sa ajungem atit de aproape ca sa raminem atit de departe doar un pas ne desparte si intre noi curge noaptea continuu prin pasul absent.

Asemanari - Romeo Morari

Eu toamnei te aseaman tot mai mult...

ca soapta ei, eu glasul ti-l ascult:
Ai vocea clara ca o dimineata;
te-nvalui in mister ca seara-n ceata;
ai izbucniri sagalnice, cochete
si-n zambet - lume-ntreaga de regrete;
ai stropi de roua ce-i ascunzi sub pleoapa
si ochii tai in departari se-ngroapa;
ai nostalgii ca in amurguri, seara
si te-nfiori ca sub arcus - vioara;
ma ametesti ca vinul din podgorii
si-apoi te duci ca-n vantul serii - norii...

... si ma intreb mereu: care e doamna
care ma fascineaza: tu sau toamna?

Scrisoare catre un prieten necunoscut

Buna seara, draga prietene! Niciodata nu am stiut cum e mai bine sa incep o scrisoare...Cand vrei sa scrii multe lucruri nu mai stii unde trebuie sa fie inceputul si unde sfarsitul...Nu vreau sa incurc cuvintele ca firele dintr-un ghem de tricotat smotocit de pisoi...Scriu si dau „delete”,...iar incep sa scriu...iar sterg...Nu ca as fi nehotarata...nici gand...doar ca...nu vreau sa interpretezi gresit ceva...stii si tu ca esti un „maestru” al interpretarilor...si ca interpretezi totul asa cum iti convine tie...in avantajul tau, desigur...Tare de mult nu am mai vorbit...nu pentru ca nu as fi vrut...ci pentru ca tu esti mereu ocupat...cu „gradina si curtea”...normal...e un hobby foarte placut...Trebuie sa ai grija de florile din gradina ta...si de cele de pe pervaz...altfel se ofilesc...Stii, florilor le place nespus de mult sa le spui lucruri frumoase...sa le ingrijesti...infloresc fericite...dar cand se ofilesc...sunt aruncate la gunoi...pacat...poti pastra macar petalele intre foile unei carti dragi...asa o sa ai o amintire...Dar printre toate acestea credeam ca iti vei face putin timp si pentru mine...sa-mi scrii cateva randuri... un minut din viata ta era de ajuns...dar nu ai scris nimic...Nu asteptam o invitatie la cina romantica...nici declaratii de dragoste fara suport...nici macar o floare...asteptam doar cateva...cuvinte...cuvinte pe care tu nu vrei sa le spui...nici sa le scrii...le pastrezi in suflet...le coci...le rumegi...le mesteci...si cand sa scoti rezultatul...zero. Poate maine imi vei scrie ceva...furios ca te-am deranjat...poate nu o vei face...vei astepta sa-mi scrii in viata viitoare...atunci cine stie...vei fi mai curajos...Eu voi astepta si maine doua cuvinte de la tine...le astept de multa vreme...” Sunt bine”. Noapte buna, draga prietene...si...nu uita sa-mi scrii.

Vreau sa vad Praga...

Am primit aseara de la agentia de turism prin care merg de obicei in vacante o oferta tentanta de a vizita Praga si Bratislava in perioada 24-27 noiembrie 2011...Waw, e minunat mi-am zis...doresc de multa vreme sa vizitez Praga„orasul de aur”, orasul incarcat de istorie si romantism... dar... Nu...nu...gresesti daca crezi ca nu am concediu...tocmai am, exact in perioada aceasta...parca cei de la agentie mi-ar fi ghicit dorinta...ori le-a soptit ingerul meu pazitor ceva...O sa-l intreb... Problema e alta...nu, nu e vorba de bani...nu costa mult...e chiar foarte rezonabil...problema e ca...nu vreau sa merg singura intr-un oras atat de romantic...

Vreau sa simt sfarsitul toamnei in Praga...sa miros frigul care insoteste inceputul iernii si aromele cafenelelor si ...sa simt cum imi intra in vene romantismul orasului...sa citesc din priviri povestile stradutelor vechi...sa ma bucur din tot sufletul de minunatiile de acolo... sa am cu cine impartasi aceasta experienta unica, fara a fi nevoita sa astept sa mi se adreseze cineva din grup....Ei asta, e ! Poate voi pleca totusi singura, mai am vreo 4 zile la dispozitie sa decid...voi vorbi in gand...ori poate nu...cine stie?...Poate ma vei insoti tu....