Eu cred in ingeri asa cum cred si in existenta divinitatii...am simtit de nenumarate ori atingerea ingerului meu pazitor...mangaierea lui atat de calda si abia simtita...atingerea usoara a unei aripi. Intotdeauna mangaierea lui a venit in momentele in care imi simteam sufletul plin de durere sau cand fizic ma simteam epuizata...o usoara mangaiere pe obraji...o blanda atingere pe umar...sau pe mana.Si atunci stiu ca nu sunt singura...ca el, ingerul meu pazitor, e mereu langa mine, are grija de mine si va avea intotdeauna. Poate tie ti se pare bizar ceea ce scriu...dar hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat iarna trecuta, in seara de dinaintea ajunului de Craciun...Eram foarte obosita dupa orele de la birou, ajunsesem acasa destul de tarziu si ma gandeam ca ar trebui sa pregatesc cate ceva de mancare pentru ajun, intrucat urma sa ajung acasa la fel de tarziu si in ajun. Indreptandu-ma spre bucatarie, in mintea mea gandurile se invalmaseau: oare sa gatesc sau nu ceva...oricum voi fi singura...nimeni nu va veni...nimeni nu va manca cu mine in seara de ajun...Lacrimi amare mi-au umplut ochii...incercam sa gandesc ce anume as putea gati...stateam nehotarata acolo...cand...deodata, am simtit atingerea lui blanda si calda pe umar...vroia sa-mi arate ca e acolo, langa mine...ca nu sunt singura...si atunci ...inca o data, am stiut ca niciodata nu se desparte de mine si i-am multumit...mi-a luat toata amaraciunea, toata oboseala...si am gatit pentru noi, pentru el si pentru mine...El e ingerul meu pazitor, ingerul care vegheaza asupra mea zi si noapte ... ii multumesc si ma rog lui in fiecare zi pentru grija pe care mi-o poarta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu