Uneori

Uneori iertam oamenii doar pentru ca ii vrem in continuare in viata noastra. Pentru ca nu putem vedea mai departe de ei, pentru ca avem impresia ca doar alaturi de ei putem trai... Fals... De fapt, nu-i iertam cu adevarat... in disperarea noastra de a-i pastra alaturi inchidem ochii si ne facem ca nu am vazut sau auzit nimic...Si apoi, ...totul se intoarce impotriva noastra... Mai devreme sau mai tarziu... Daca poti sa ierti, iarta!... Daca nu, nu te minti singur!

Ninsoare de aprilie

Sfarsit de aprilie...Ma trezesc devreme...n-am somn...Luna plina ma face insomniaca...O fi doar luna...ori sufletul meu care mereu cauta ceva si nu-i ajunge timpul?...Memoria imi ninge amintiri frumoase, desigur...zambete, valuri, plaja, nisipul fierbinte... Mi-e dor de iubita mea Ellada...de cafeluta frapee sorbita in tihna la malul marii urmarind miscarea jucausa a valurilor si ascultand linistea intrerupta de tipetele pescarusilor...E ceva ce face parte din mine...e ca si cum as apartine acelui loc din vremuri imemoriale...Cine stie...Cred ca am trait acolo intr-o viata anterioara...si a fost, desigur, una fericita...Aici ninge...nu cu stelute de zapada...nu. Ninge cu flori albe...de cires... Am sa ies azi sa ma bucur de ninsoare...sa-mi astampar dorul de frumos...poate asta imi va potoli putin dorul...dorul de frumoasa Ellada.

Dragul meu prieten necunoscut,

Dragul meu prieten necunoscut,

Continui să te numesc prieten, cu toate că acest cuvânt a devenit greoi acum când mă tem că am pierdut dreptul de a te mai considera asta. Şi, totuşi, sper că nu e aşa. Pentru că distanţa nu e decât o formă de a prelungi o agonie. Asta, deoarece există bariere ce ne impiedică să ne comportăm firesc şi natural şi să transmitem exact ceea ce simţim. Atunci, faptul că ne-am îndepărtat nu ar trebui să însemne neapărat că am înlăturat totul între noi. Frumuseţea a doi oameni nu se face prin diferenţele dintre ei, din contră, se dovedeşte prin felul special în care reuşesc să se apropie. Suntem oameni deosebiţi prin prietenii.

Apropierea de tine a însemnat ceva ce cuvintele nu pot exprima foarte bine. Am simţit că până şi distanţa mi-a oferit o perspectivă mai bună a lumii, din care am învăţat să apreciez lucrurile mărunte ce înainte erau trecute cu vederea. E un optimism de care duceam lipsă, sunt însăşi puterea şi curajul de a privi fiecare zi cu perechea de ochelari potrivită.

În lipsa prieteniei tale, pe care ştiu că nu am dovedit să o apreciez suficient, nu cred sincer că o să mai am încredere curând în cineva. Am nevoie de tine pentru a merge mai departe.

Cu sinceritate,

O prietena.