Cata tristete poate exista in sufletul unei femei... poate sa planga in tacere, in intuneric, in timp ce tu crezi
ca doarme... sufletul ei urla de
neputinta, in timp ce tanjeste ca ochii tai sa o priveasca...dar ei nu
o fac, ca bratul tau sa o traga langa piept...dar nu o face, ca umarul tau sa-i fie sprijin si ascunzis impotriva problemelor...dar umarul tau e intors in celalata parte...E dureros cand la sfarsitul unei convorbiri...dupa ce i-ai dat mii de sperante...sa nu ii spui :"Te iubesc!"... iar ea inchide
telefonul sau messengerul si ofteaza...lacrimi amare ii scalda ochii si i se preling pe obraji...Daca ai putea sa aduni fiecare lacrima ce curge si
fiecare oftat care i-a iesit printre buze, ai avea cu siguranta o ploaie si
un vant care te-ar rascoli pe tine insuti...pentru ca sufletul ei e inecat de nepasarea ta...pentru ca tu nu simti cum te joci cu sufletul ei...cata durere provoci...Iar in momentul in care te simti
singur, infrigurat si trist, crezi ca o iubesti....si ea e acolo, langa
tine, tinandu-te in brate...mangaindu-ti tristetea si spunandu-ti cuvinte de suflet...incurajandu-te ...Tu adormi alinat de sarutarile
ei, ascultandu-i bataile inimii, dar nici o clipa nu te gandesti la plansul tacut al sufletului ei...te bucuri ca ti-a asigurat linistea sufleteasca...iar de sufletul ei...nu-ti pasa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu