A sosit iarna plina de freamatul zapezii, argintand carari si case.Raze palide strapung vazduhul amortit iar cerul de un albastru deschis pare unlac de clestar inghetat
Mama Iarna mi-a spus că viaţa fulgilor de nea este scurtă, dar bucuria pe care o oferim este veşnică şi rămâne în inima şi sufletul oamenilor...Noi amplificam bucuria Craciunului...suntem puri asemenea sufletelor de copii...
Am aflat că menirea mea este să fac oamenii fericiţi, cel puţin în această scurtă viaţă.... să le ofer bucuria iubirii de a trăi şi simţi, de a vedea şi auzi glasul Fulgilor de Nea... Acum nu mai sunt singur... fac parte din alaiul fulgilor de nea...fac parte dintr-un Univers cu straluciri diamantine...
Iubesc atat de mult copiii, incat am uitat ca nu e bine sa-i ating prea mult...Am sarutat un obrajor imbujorat iar acum mă topesc... Mi-e cald, simt cum curg şi mă întorc acolo de unde voi putea să revin din nou pentru a învăţa să fiu altcineva, mai bun, mai cald….să fiu…un fir de iarbă, pe care tatal meu Vântul să-l mângâie şi să-i aducă poveştile muntelui în fiecare seară de vară înmiresmată de parfumul florilor şi coniferelor.
Poate….peste milioane de ani, voi putea deveni şi eu OM, prin graţia Divină.
Am venit pe lume adus de mama Iarna...mic si fragil ...ma cheama Fulg de Nea...sunt sigur ca ati auzit de mine. Toata lumea ma asteapta...toti se bucura de sosirea mea...Am plecat împreună cu tatal meu Vântul în fascinanta noastră călătorie spre pamant. Zburam pe deasupra copacilor, a caselor, a drumurilor, iar glasurile cristaline de copii adunati cu saniile la sosirea primilor fulgi de nea mă făceau să gândesc cât de frumoasă este viaţa. E ca un vis...un vis atat de frumos... unii il traiesc cu adevarat...si mi-as dori muuult de tot...sa traiesc asa...ca oamenii.
L-am rugat pe tata Vânt să mă lase mai jos să mă joc cu copii...imi plac atat de mult... Îi vedeam cum aleargă prin zăpadă îmbujoraţi şi plini de viaţă...cum se avanta cu saniutele pe derdelus... Mă roteam în jurul lor...le atingeam in fuga obrajorii... iar ei se bucurau de prezenţa mea...zambeau si tipau fericiti.Mama Iarna mi-a spus că viaţa fulgilor de nea este scurtă, dar bucuria pe care o oferim este veşnică şi rămâne în inima şi sufletul oamenilor...Noi amplificam bucuria Craciunului...suntem puri asemenea sufletelor de copii...
Am aflat că menirea mea este să fac oamenii fericiţi, cel puţin în această scurtă viaţă.... să le ofer bucuria iubirii de a trăi şi simţi, de a vedea şi auzi glasul Fulgilor de Nea... Acum nu mai sunt singur... fac parte din alaiul fulgilor de nea...fac parte dintr-un Univers cu straluciri diamantine...
Iubesc atat de mult copiii, incat am uitat ca nu e bine sa-i ating prea mult...Am sarutat un obrajor imbujorat iar acum mă topesc... Mi-e cald, simt cum curg şi mă întorc acolo de unde voi putea să revin din nou pentru a învăţa să fiu altcineva, mai bun, mai cald….să fiu…un fir de iarbă, pe care tatal meu Vântul să-l mângâie şi să-i aducă poveştile muntelui în fiecare seară de vară înmiresmată de parfumul florilor şi coniferelor.
Poate….peste milioane de ani, voi putea deveni şi eu OM, prin graţia Divină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu