Ninge si e frig...Afara cad fulgi reci de zapada intr-un dans
nebun…covorul imaculat al iernii se aseaza peste tot...masinile sunt ninse...farurile lor aprinse fac zapada sa scanteieze...Privesc
scanteierile zapezii, a milioanelor de oglinzi stralucitoare, ca
pulberea de stele si alunec in vise de cristal urmarind fulgii de nea coborati din cer pe aripi de inger… covorul alb de nea peste tot ce sta, si peste
tot ce misca. As vrea sa pasesc pe covorul neatins …zapada scanteietoare invie amintirile copilariei : derdelus, zurgalai si saniute,
emotia copilareasca a iernii. Ma las purtata pe aripa vantului
ce danseaza cu fulgii de nea, inchid ochii, ma las in voia simturilor… si-mi amintesc Povestea Fulgului de Nea care s-a indragostit de o Crenguta.... Iarna asta nu va semana nici uneia care a fost, pentru
ca-n miezul ei un nou inceput se intrevede…incepe cu promisiunea de
iluminare a intregii mele fiinte… va ninge mai departe peste oras si peste noi ...Invatam sa desenam ninsori, ca acestea sa continue
sa cearna, iarna peste iarna…pana cand vom reveni aici pe pamant...poate Fulgi de Nea...poate Crengute...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu