Craciunul esti tu

Crăciunul eşti tu când îţi deschizi sufletul ferecat şi te cobori la cei care se zbat în noroi alături de tine, la cei care suferă şi au nevoie de tine.

Crăciunul eşti tu când retrăieşti bucuria uitată de a dărui, a primi şi a împărtăşi.

Crăciunul eşti tu când comunici.

Crăciunul eşti tu când suferi cu alţii, ca şi atunci cînd eşti fericit cu ei.

Crăciunul eşti tu cînd arzi de viaţă aidoma becurilor strălucitoare ce împodobesc brazii, oferind lumină celorlalţi.

Crăciunul eşti tu când aşezi un surâs pe faţa brăzdată de lacrimi a celui descurajat.

Crăciunul eşti tu când picuri un strop de curaj în sufletul celui care a încetat să mai lupte.

Crăciunul eşti tu când dezgropi bunătatea în viaţa celui care nu ştie să dăruiască.

Crăciunul eşti tu când oferi iertarea şi împăcarea celui care nu le merită.

Crăciunul eşti tu când descoperi o inimă caldă celui îngheţat de iarna urii.

Crăciunul eşti tu când laşi ca vorbele să cadă palide în faţa faptei sau a trăirii.

Crăciunul eşti tu când preferi să-i consideri pe ceilalţi ca şi cum ar fi într-adevăr umili pelerini spre veşnicie, ca şi tine şi nu o specie nedorită, cu destinaţie diferită.

Crăciunul eşti tu când conştientizezi că n-ai dreptul să te miri şi să zăboveşti când vezi un om căzut, ci trebuie să întinzi mâna pentru a-l ajuta să se ridice, chiar dacă alţii surâd batjocorâtor.

Crăciunul eşti tu când dai ceea ce ai mai bun, chiar dacă niciodată nu le va fi îndeajuns.

Crăciunul eşti tu când nu trăieşti cu angoasa că trebuie să culegi toate rodurile eforturilor tale în această viaţă.

Crăciunul eşti tu când laşi ceea ce crezi că este urgent pentru a te ocupa de ceea ce este important.

Crăciunul eşti tu cînd faci liniş­te, asculţi şi auzi paşii divini apropiindu-se.

Pentru că atunci Dumnezeu se naşte în tine şi în jurul tău.