Reculegere - Charles-Pierre Baudelaire

Cuminte fii durere,şi mai ales fii calmă...
Ce dor ţi-era de seară şi seara a venit
Eşarfa-i violetă oraşul a-nvelit
Dând unora nelinişti,altora vis,să doarmă!

Şi-n vreme ce o gloată de muritori,o turmă,
Sub bicele plăcerii-acest călău setos-
Culege-va tristeţea într-un festin hidos,
Durere tu, dă-mi mâna;rămâne-vom în urmă,

Departe priveşte cum se pleacă în haine peticite
Peste balcoane-n ceruri,toţi anii de ispite
Iscând de prin adâncuri doar un regret ardent.

Iar soarele pe moarte s-a pustiit în peşteri
Şi ca un lung linţoliu întins peste Orient,
Blândeţea nopţii-ascult-o,iubito,cum păşeşte!

Ia seama fiu al jertfei,prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!