Octavian Paller - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Dragoste

 Dragoste! 

 Ce te blocheaza in sufletul meu? ...

 Care este sensul cuvântului tau ... 

sentiment ciudat, 

sentiment minunat 

si confuzie fara speranta ... 

plina de bucurie și emotie,

intotdeauna

insotita de amaraciune, 

resentimente si dezamagire ... 

durerea doare inevitabil 

ca inima noastra fragila?!

A incerca marea cu degetul- Domnisoara " Mimoza"

Soseste pe plaja imediat dupa rasaritul soarelui, agale, pe malul marii...purtand in fiecare zi aceeasi fusta de jeans evazata care ii acopera genunchii, tricoul cu maneci scurte putin rascroit la gat, o uriasa palarie de soare alba si ochelari de soare. E subtirica si tanara , cel putin cat pot sa vad de la distanta la care ma aflu. Sacosa rosie pe care o poarta invariabil pe umarul stang pare a fi suficient de cuprinzatoare pentru o intreaga familie...ma intreb ce o fi purtand acolo. Mana stanga e rezervata in permanenta papucilor de plaja. Iat-o sosind desculta, pe nisipul inca rece, cu un mers putin intr-o dunga, cu varful picioarelor adus spre interior, avand o deosebita grija ca apa marii sa nu-i atinga nici din greseala talpile. Tocmai mi-am terminat programul de gimnastica de dimineata...Imi arunca o privire furisa prin ochelari si se aseaza imbracata pe sezlongul din celalalt capat al plajei...mereu acelasi, facand acelasi numar de pasi...parca numarati...Scoate din sacosa un termos urias si o cana mare pentru cafea...toarna cafeaua cu gesturi masurate , ia cana cu ambele maini...si stand nemiscata pe marginea sezlongului priveste marea, sorbind din cand in cand cate o inghititura...timp de o ora, apoi extrage din sacosa un flacon mare de apa, din care ia o inghititura, inchide cu grija scosa, o ia pe umarul drept, imi arunca o alta privire pret de o clipa si se apropie de malul marii. Tematoare, isi apropie varful piciorului drept de apa si il retrage imediat ce apa l-a atins, apoi face o incercare si cu stangul, urmata de aceeasi rapida retragere...Cu mersul sovaitor, putin impleticit si intr-o dunga , o ia indarat , avand aceeasi lentoare specifica unui melc...ferindu-se de apa marii si de curajosii care alearga prin nisipul umed de la malul marii. Am auzit expresia : " A incerca marea cu degetul". Acum stiu de unde vine...de la domnisoara " Mimoza". Ei, nu asa o cheama...asa am poreclit-o eu. Am trait s-o vad si pe asta. Nostim, ciudat...dar foarte adevarat.

Te-am cautat pe-un tarm indepartat de mare

Nu ti-am scris de mult, dragul meu prieten...si nu mai stiam nimic de tine...Te-am cautat pe-un tarm indepartat de mare...acea mare pe care o iubim amandoi. Te-am asteptat la rasaritul soarelui, cautandu-ti pasii intipariti in nisipul inca umed, ascultand tipetele pescarusilor si muzica valurilor inspumate, crezand ca poate voi auzi ca-mi strigi numele...dar...n-am auzit nimic. Simteam ca esti cu sufletul aproape...dar nu reuseam nicidecum sa te aud...sa te vad...Mi-am amintit atunci ca mi-ai spus ca vei fi mereu aproape de sufletul meu si...mi-am indreptat privirea pe cer...Te-am vazut acolo sus, pe cerul albastru...un norisor alb cu marginile tivite cu aur...ma priveai zambind printre razele soarelui...mi-ai facut un semn si ...ai disparut in imensitatea albastra. Acum stiu ca pot sa te vad oricand: trebuie doar sa-mi inalt privirea spre cer...esti mereu acolo...pentru mine...Iti multumesc, draga prietene.

Darul Pastelui

Pastele nu este vremea pentru a orbecai prin morminte si cavouri prafuite in incercarea de a dezaproba generatia tanara sau chiar de a dovedi viata eterna. Este o zi dedicata maturarii cenusii falsei sperante , o zi in care sa alungi indoielile si sa cauti vaile in care soarele se inalta , sa trezesti credinta ce ne poarta dincolo de noi insine si trecutul mort intr-un vast si ademenitor necunoscut. 
"Marele dar al Pastelui este speranta , speranta crestina care ne face sa credem in Dumnezeu , in triumful sau final , in bunatatea si dragostea lui ce nu pot fi atinse de nimic." 
Basil C. Hume 
"Pastele este demonstratia pe care ne-o face Dumnezeu ca viata este esential spirituala si nesfarsita." 
Charles M. Crowe

Ce inseamna Pastele pentru unii...?

Ma tot intreb si nu pot intelege...Ce inseamna Pastele pentru unii? Ramai perplex cand vezi nebunia de la supermarketuri si piete in ajun de Paste...zici ca nu ar fi mancat nimic de ani de zile...ori ca vine sfarsitul lumii. Nu ca ar fi tinut post...nici gand...Dar pentru ei e un nou prilej de a-si umple burdihanul cu bunatati si alcool...de parca n-ar fi facut-o si de Florii...apoi umple salile de asteptare la Urgenta... si se plang cat de mult i-au costat pregatirile de Paste...Pacat ca sunt preocupati atat de mult de lucrurile pamantesti...ele aduc doar o saturare a stomacului...dar la suflet se mai gandeste oare cineva? Si-a curatat cat de putin sufletul incarcat de rautati si invidie? I-a pasat cuiva de cei care sunt singuri de Paste? S-a gandit cineva la copiii din orfelinate? NU. Pana si de Sfanta sarbatoare a Invierii lumea e egoista...Merg la biserica sa ia lumina sfanta, pentru ca asa e obiceiul ... se imbrancesc si si se inghesuie si acolo sa ajunga acasa cat mai repede sa se imbuibe cu mancare...Pacat! Mare pacat! ....Si apoi ne intrebam de ce ne pedepseste Dumnezeu...

Spiritul de turma

Am indraznit sa ma socot 
Sa scriu pe-un site...sa las o urma
Dar precum vad eu, peste tot
Domneste "spiritul de turma"

Iarta...

Asa ne spune Dumnezeu:
" Prietenii ti-i iarta!"
Am tot iertat, dar nu mai iert
Pe cei cu ...gura sparta.

Un condamnat...

Slab aparat la un proces
Si suparat pe domnu-n roba
S-a revansat dupa trei ani
Cu-n pumn administrat ca....proba.

Unuia fara permis de conducere

Se umfla-n pene de cocos
De cand a cumparat masina
Dar cum doar soata-i e sofer
In casa lui canta...gaina.

Unui culturist

Licentiat si...culturist
O enciclopedie vie
A muschilor de peste tot,
Ca-n rest...cultiva doar prostie.

Unei blonde

Asa precum e azi la moda
S-a platinat...dar nu la minte,
Pacat de frumusetea blonda
Cu lexicon de ...trei cuvinte.

Unui...barbat vulgar

Sa demonstreze ca-i barbat
Vorbeste ca pe aratura
Eu pentru dansul am un sfat:
Lipeste-ti plasture pe...gura.

Unui laudaros

Se lauda la lumea toata
Ca-n Londra il asteapta-un rost
Dar s-a intors in zece zile
Si acum tace ca un ...prost.

Unuia ... cu doctorat

De cand are doctoratul
Luat pe sest, cu milioane
A innebunit "babacul"
Toata ziua are " toane".

Carcoteli elmaziene...

Modul de prezentare al barbatilor pe Elmaz. Cateva exemple:

Titlu: Astept..

Cum Vă descrieţi: Caut din banca "viata" un imprumut... 2 luni de fericire cu dobanda 2 ani de nefericire..

Carcoteala: Banca de care vorbesti nu ofera nimic sub forma de imprumut, iar la asa o dobanda...zau ca nu stiu cine are curajul sa-ti ofere 2 luni de fericire. Asa ca...poti astepta mult si bine...

Titlu: hei:P

Cum Vă descrieţi: nu prea am inspiratie sa ma descriu...dar pot zice ca sunt un baiat plin de viata...nu prea stau locului mereu trebuie sa fiu pe undeva deoarece imi plac drumetiile, ma pricep mai la toate si nu renunt usor si ma pot lauda cu un suflet mare:P

Carcotela: Ia uite la el, e lipsit de inspiratie, dar mereu pe drumuri...nu poate sta locului ca il arde..pai daca nu ai rabdare sa te asezi, la ce oare te poti pricepe? Poate ne spui si noua cine e Hei...

Titlu: prietenie

Cum Vă descrieţi: ce naiba sa mai scriu si aici,sunt simplu,sau sa ma laud?

Carcoteala: Grea problema, frate...simplu, nu mai injura...poate atunci nu vei fi in pana de inspiratie si vei gasi si prieteni.

Titlu: speranta in ceva...sincer

Cum Vă descrieţi: M-am saturat de minciuni si promisiuni desarte... oare nu mai exista nici o femeie sincera?... sinceritatea, loialitatea nu mai sunt cautate?... nu am gasit pe cineva care sa se uite dincolo de imaginea mea,sa caute omul din mine. dar... "speranta moare ultima",

Carcoteala: Daca te-ai saturat de minciuni si promisiuni desarte, de ce mai stai pe site? Problema e alta: nu cauti persoanele potrivite...asa ca, nu mai acuza pe toata lumea...Spera ca vei cauta persoana potrivita, iar daca imaginea e problema...inchide televizorul.

Titlu: cum sa-ti spun eu ?

Cum Vă descrieţi: Tertium not datum ...e simplu ca ...alba - neagra ...sau ....vorbele mai mult incurca .

Carcotela: Pai cum ai putea oare sa-mi spui daca nu-ti place sa vorbesti? Greu cu latina...vorbim in tacere...e cel mai bine...cu siguranta nu vor fi prilejuri de cearta...Cuvinte albe, cuvinte negre...fara smecherii ! In tacere ! Sstttttt!

Titlu: ce mai faceti

Cum Vă descrieţi: sint o fire mai retrasa si mai glumeata de pinde cu cine vorbesti ca o mul difera unu fata de celalalt nu pot sa citesc mesajele

Carcoteala: Bine multumesc, dar tu? Glumetule...ai inventat cateva cuvinte noi...si ai uitat ca exista semne de punctuatie...ori asta ti se trage de la fire?

Titlu: amore

Cum Vă descrieţi: o persoana ok,dornica de socializare,de noi prietenii,in cautarea fericirii

Carcoteala: Amore? O fi numele tau? Poate ii vei spune asa si unui domn de 72 de ani daca va dori sa socializeze cu tine..mai sa fie...cum iubesti tu pe toata lumea..Ma rog, daca asta te face fericit...

Titlu: helllloooo

Cum Vă descrieţi: Don't worry,be happy.....dont't worry be happy........

Carcoteala: Nu tipa ca te aud...Tu precis ai ceva „ la bord”...pleznesti de fericire...Vezi sa nu ti se „ aplece”...Zau ca nu inteleg ce cauti pe site...Sau repetitia e pentru tine...asa...de incurajare...

Iubirea destramata...ca un vas spart

Cineva spunea la un moment dat pe un blog : „Nu mi-a placut niciodata sa adun cioburile sparte si sa le lipesc la loc, spunandu-mi ca vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart, si prefer sa imi amintesc cu placere de vasul intreg, decat sa il am inaintea mea si sa ii vad crapaturile tot restul vietii mele.”

Ma face sa ma gandesc la relatii, relatii care se termina, se destrama, se sparg la fel ca o vaza pe care nu mai are rost sa o mai reconstitui, chiar daca unele bucati din ea sunt mai mari si cu model frumos pe ele... crapaturile vor ramane mereu si iti vor aduce aminte de momentul in care s-a spart... Apa va curge din acel vas picatura cu picatura si la un moment dat nu va mai fi nimic. Intr-un moment ca asta, cred ca cel mai bine e sa iei matura si farasul, sa aduni tot de pe jos si apoi sa arunci. Daca era un lucru deosebit va ramane o amintire frumoasa in mintea ta, daca nu era ceva foarte important, cu atat mai bine, uiti mai repede. Asa se intampla si cu relatiile, se rup in bucatele la un moment dat, bucatele de dor, de pasiune, de emotie, de incredere si cand toate astea se despart, iubirea dispare, se rupe si ea. Si atunci ce e de facut? Am putea sa incercam sa reparam relatia. Bun, adunam tot dorul pe care il avem, punem increderea inapoi (desi mereu o sa fie un ciob mic care lipseste), adaugam pasiunea si emotiile; o luam de la capat, numai ca la inceput totul era nou si lin (la fel ca si vasul care s-a spart), iar acum e plin de crapaturi de frustrare, amintiri neplacute, cativa nervi uitati undeva, care se activeaza la cel mai mic pas gresit. Si prin crapaturile astea iubirea se va scurge usor-usor la fel ca si apa din vaza reconstituita.

Dragul meu prieten necunoscut...

E seara, soarele sta sa asfinteasca insotit de tacere...Inchid ochii si mintea mea zboara departe, la tine, hotarata sa te gaseasca...Esti departe...mult prea departe de mine...si mi-e greu sa te gasesc...zambetul meu de-o clipa a devenit stramb, o grimasa, in timp ce din ochi au inceput sa se prelinga lacrimi...sarate...amare...ca tristetea din suflet...Am lasat in urma o lacrima...un strop de iubire...poate o vei gasi...pune-o intr-un sipet si priveste-o din cand in cand...mi-e dor de tine.

De ce nu ma intrebi despre inima mea?

Sunt lucruri adanci si de netrecut care mi-au sfasiat inima...in locul lor a ramas un gol imens...cat intreg Universul...Locul cuvintelor a fost luat de tacere...Ma simt sufocata de tristete...vreau sa tip...sa strig dupa ajutor...dar nu pot...vocea mea nu se aude...gandurile nu pot fi auzite daca nu le rostesti...raman doar acolo... in inima...si dor...Nimeni nu simte ce se petrece cu mine...nimeni nu vede cata tristete se ascunde sub un zambet... un zambet fals...dar asta o stiu doar eu...Am obosit sa creez atatea zambete false...Am obosit sa am incredere in oameni...si ei sa ma dezamageasca mereu...prin cuvinte si fapte...Am atatea de oferit si nu am cui...asta imi provoaca o tristete dureroasa...ma simt incredibil de singura...ma refugiez intr-o lume care nu exista pentru ca acolo pot sa scap macar pentru cateva clipe de tristete...De ce nu reusesc sa cunosc pe cineva care sa fie cu adevarat interesat de lumina din interiorul meu...cineva pentru care sa luminez asemenea unei stele intr-o noapte senina? Oare chiar nu e nimeni care sa vada mai mult decat exteriorul ?...M-am retras in propria mea singuratate...pentru ca nimeni, niciodata, nu m-a intrebat nimic despre inima mea...

Ce va doresc de ziua mea...

Azi e ziua mea de nastere...
Ce va doresc de ziua mea? Multe...
- sa intelegeti ca iubirea nu e doar in cer si in inima...e si in fapte si vorbe
- sa nu va fie rusine ca sunteti mai buni si mai puternici decat altii
- sa nu uitati ca daca spui nu, nu inseamna ca spui da
- sa reusiti sa va curatati sufletul de rau si zambetul sa va infloreasca pe fete
- sa va acceptati destinul asa cum v-a fost stabilit de divinitate
- sa aveti puterea de a dansa chiar si cu ochii plini de lacrimi
- sa invatati sa ganditi inainte de a vorbi
- sa nu uitati ca o vorba spusa cuiva nu poate fi luata inapoi
- sa invatati sa simtiti...nu sa va transformati in roboti
- sa vedeti locul pe care il ocupati in lume
- sa nu va dati mari intr-o lume mica
- sa vedeti cat sunteti de mici intr-o lume atat de mare
- sa iubiti din tot sufletul si sa nu va bateti joc de sentimentele celorlalti
- sa stiti sa plecati atunci cand nu sunteti doriti
- sa va rugati lui Dumnezeu in fiecare dimineata ca v-a dat o noua zi de trait pe pamant.
Ceea ce imi doresc si mie. 
La multi ani, mie!

De ce iubim femeile de 8 martie?

Am gasit undeva pe net un articol semnat de Anton Vasile, intitulat: "Iubind femeia de 8 martie". Iata ce spune:

"De ce iubim femeile de 8 martie?

Fiindcă e ziua lor.  Fiindcă ziua femeii nu putea să fie decât primăvara. Fiindcă primăvara îți deschide sufletul și femeia dragă, așijderea.                                                                                                    

  Eu nu pot vedea femeia decât  închipuind-o  ca o zi  însorită  de primăvară, veselă, harnică, plină de energie și zumzăitoare ca o albină.            

 Chiar dacă a îmbătrânit,  femeia iubită  rămâne  mereu ca o primăvară;ea nu simte trecerea timpului când se dăruiește cu adevărat  unei iubiri – pentru bărbat,  copii, nepoți, strănepoți.                                  

 Căci  numai femeia  poate învăța, copii,  cum își învăța Gertruda progeniturile. Marele pedagog Pestallozi  îi recunoștea femeii această  înclinație nativă  de  eternă învățătoare. Prima învățătoare a  progeniturii este mama. Educația este o artă feminină. La fel, iubirea  și arta culinară. Cum la fel dansul și muzica. Altfel, grecii nu ar fi  identificat muzele  doar în femei.                                                                                 

Femeia aduce  pacea, alină  durerile, ne hrănește  și  ne  veghează somnul  și ne determină pe noi bărbații să ne dedicăm artelor spre a  le eterniza frumusețea și erotismul divin.                                    

 Chiar și Socrate  recunoaște,  în Banchetul lui Platon, că, despre  iubire, a învățat de la o femeie, anume de la  înțeleapta Diotima  din Mantineea.  Prin arta iubirii, femeia posedă  și secretul fericirii.                  

 Ea are   puterea magică de a aduce fericirea.  Ea deține secretul  care îl face pe  bărbat fericit.  De aceea  bărbatul caută  mereu   și asiduu femeia. ,,Cherchez la femme!” spun francezii                                 

 Ce face femeia modernă? Nu cea mondenă, operată și supra-garnisită cu silicoane  și botox în buze!  Nu pot să suport  așa numita femeie hiper-perfectă!                                                                                

Întreb de femeia naturală, din middle class. Poate fi identificată în   tipul de vedetă gen Carmen Brumă?  Dar  Carmen Brumă,  în postura de  vedetă,  iese din  common sense.                                                 

Așadar, mă întreb ce face  marea majoritate a femeilor din clasa medie?   Marea majoritate a sexului frumos  muncește  mult și se destinde, acasă,  vizionând   filme romantice,  de genul ,,Tânăr și neliniștit” sau alte filme de gen.                                                                                                 

 Dar femeia actuală, din clasa mijlocie, începe să-și ducă existența singură.  Este ea o egoistă? Nu!  Dar vrea  un partener fidel. Or,  biologic,  bărbatul este  un poligam. Nu toți bărbații înșală, dar toți se gândesc  la asta.                                                                                      

 Devenită independentă financiar, femeia actuală   preferă, în locul aroganței masculine, singurătatea; e tentată de țigări, cafea,  dulciuri, băuturi tari,  se află  într-o luptă acerbă cu kilogramele, mereu în criză de  timp, deseori  păcălită  de meseriași  neserioși și  perfizi,  uneori  trasă pe sfoară de manipulatori și escroci sentimentali, jignită  de șefi, hărțuită  de bărbații tupeiști, înșelată sau părăsită de iubiți,  mereu în  pericol  de a fi  genul de Umbrelă-de-vreme-rea?                                        

 Să  luăm  drept model, al femeii actuale,  pe  eroina   Bridget Jones, pe care ne-o propune   scriitoarea britanică,   Helen Fielding,  în romanul -   Bridget Jones: la limita rațiunii?                                              

Bridget e femeia  care citește  cărți de psihologie  aplicată de circumstanță, ca spre exemplu: Bărbații sunt de  pe Marte, femeile de pe Venus,  Inteligența afectivă, Cum să te iubești pe tine însăți, Cele cinci stagii ale legăturilor sentimentale, Bărbatul de azi explicat femeilor  și altele de acest gen.

Romanul  se încheie  într-un fericit happy-end,   cu împlinirea  profesională și a dorinței de iubire a eroinei.  E un  sfârșit, în genere bun, pentru oamenii buni. Dar nu toate poveștile cu și  despre  femei au un sfârșit fericit.                                                                 

Sunt femei care  suferă enorm,  metamorfozându-se treptat  în adevărate cotoroanțe , în general din cauza indolenței  și abrutizării  bărbatului, a eșuării sociale a progeniturilor; ele  mor încă  tinere de inimă rea.                                                                                                           

Ce eroină  din literatura  română își  pot alege româncele  drept model?

Eroina  lui Sadoveanu -  Vitoria  Lipan, Ancuța  de la Hanul Ancuței  sau tipologiile  din comediile lui Caragiale -  Veta cea iubăreață, care se dăruiește lui Chiriac   cu frenezia așteptării iubirii de-o viață. Sau  Zoe cea cochetă ce pozează în damă onorabilă – genul de madame Bovary! Ori  pătimașa și capricioasa Ela, personajul feminin creionat de Camil Petrescu în  Ultima noapte de dragoste, întâia noapte  de război?!                                                                               

Cu care din aceste personaje  se identifica femeia româncă actuală?! 

Să nu le judecăm, prea aspru  și să nu aruncăm primii  cu piatra  în ele!  Nu avem acest drept, atâta vreme cât noi bărbații,  nu  suntem  fără de păcat. Femeile  trebuiesc iubite! Măcar de 8 Martie. "      

Mare dreptate aveti, stimate domn, dar nu uitati...dumneavastra si ceilalti barbati...daca ne iubiti si respectati doar de 8 martie si noi putem face acelasi lucru...Va ajunge o singura zi pe an in care sa aveti mancare gatita, haine spalate si calcate,curatenie in casa, copiii  verificati la teme? Va ajunge o singura zi pe an in care sa va zambeasca sotia, prietena,etc...o singura zi pe an in care sa va asculte cineva...o singura zi in care sa fiti imbratisati cu dragoste? Va rog sa reflectati la acest lucru...iar daca vreti sa fiti iubiti si respectati, oferiti acelasi lucru femeii de langa voi.                                                      

Martisor - autor Maminineta

Fir de roşu, fir de alb

Se-mpletesc uşor

Sufletul curat şi dalb

Prins de-un marţisor.


Îţi legi inima cu fire

Pe piept să i-o prinzi

Nici nu poate să respire

Tremură-n oglinzi.


Cu emoţii vine el

Şi-l dă de gol firea

Dăruieşte-un ghiocel

Pretinzând iubirea.


Ea-i ridică mari altare

Şi-l presează în foi

La orice strigăt tresare

Norocos trifoi.


Altădată se destramă

Snurul norocos

Parcă e lucrat cu teamă

Nu meticulos.


Alb şi roşu împreună

Snur, mătase, mărţişor

Leagă o inimă nebună

Cu-n sălbatic dor.

La multi ani, copilul meu drag...ingerul meu pazitor!

Ai zburat in ceruri cu aripile tale mici, cu zambetul tau mare. Ai zburat lasandu-ma singura ... cântecul durerii suna mereu...mereu... în urechile mele... Mi se rupe inima gandindu-ma ca maine ai fi implinit 20 de ani... am fi pregatit o petrecere mare, vesela, am fi invitat o multime de prieteni...Acum m-am pregatit singura pentru ziua ta...Voi sarbatori cu tine... poate  vei veni sa ma imbratisezi, voi simti cu siguranta cand vei sosi...Stiu că eşti acolo... in Rai...Am fost întotdeauna sigura de acest gand ...  ştiu...vei veni din nou în curând, simt  adesea  cum mă îmbrăţişezi cu aripile tale blande..., imi mangai fruntea si obrajii... Ştiu, simt ...ca vei veni de ziua ta..eu voi fi aici,  aşteptandu-te, stând la fereastră, doar cu muzica ingerilor pe care o ascultam impreuna. Stiu ca am mereu un inger langa mine, esti tu, dragul meu copil...mereu langa mine...in tacerea vietii mele atat de triste...in bucuria amintirilor mele...in cele mai negre clipe din viata mea...ma cuprinzi cu aripile tale blande si-mi mangai inima...am mereu un inger alaturi de mine ...un inger care-mi zambeste  si-mi da puterea de a merge mai departe. La multi ani, copilul meu drag... ingerul meu pazitor! Mama se gandeste mereu la tine.Te iubesc atat de mult...

Mi-e tare dor de tine, mama...

A inceput din nou sa ninga...e inca iarna...Sunt singura...cel putin fizic...si mi-e cumplit de dor de tine, mama...E multa vreme de cand te-ai transformat in stea...si te caut mereu cu privirea tulburata de lacrimi grele...Nu stiu cum sa te gasesc...pe cer si-au gasit locul multime de stele...si nu stiu care esti...Uneori vad clipind luminita unei stele...si-mi imaginez ca esti tu...ca  vrei sa stiu ca iti merge bine, si-atunci ma mai linistesc...Caut o fotografie cu tine si te privesc...imi zambesti...si-ti aud vocea...mi se face mai dor...Stiu si simt ca ma veghezi, de acolo, de sus...dintre stele...Iti multumesc, mamica mea...te sarut...mi-e tare dor de tine.

Valentine's day...sau Dragobete?

Ei...uite ca se apropie sarbatoarea iubirii...dar pe care s-o sarbatoresti ...Valentine's day sau Dragobetele? Ce cadouri sa-i faci persoanei iubite pentru a-i arata dragostea? Grea problema pentru unii...si pentru unele... ursuleti, inimioare, pernute, cosmetice...offfffff...Cred ca nu e nevoie de o zi anume pentru a arata cuiva cat de mult il/o iubesti...poti face cadouri in orice zi...poti oferi o floare in orice zi, si...mai ales poti sa spui in fiecare clipa : " Te iubesc!"...singura conditie e sa simti si sa spui cele doua cuvinte din adancul sufletului. Fie ca sarbatoresti Valetine's day, fie ca sarbatoresti Dragobetele...nu uita ca valoarea cadourilor e nesemnificativa ...arata-ti iubirea  in fiecare clipa...pentru ca iubirea trebuie celebrata in fiecare moment. Iubiti-va mult, din adancul sufletului, in fiecare moment al vietii.

Ce bine ca esti - Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Timp fara tine - Ioana Tsatsos

Timp fara tine,
ore si ore se schimba in luni
fara tine,
fiece zi se-apleaca peste ziua cealalta
ranita
facand dintr-o luna o cripta adanca,

procesiune de luni cenusii
viata mea fara tine. 

Singur - Djamal Mahmoud

stau sigur
nu nu singur am gresit
îmi înfig picioarele într-un sac de piele
facut la comanda
la cea mai veche fabrica de saci
de pe pamânt
de acolo si faraonul si-a comandat unul
caruia din ce am înteles înca-i pluteste
umbra undeva în marea rosie
ma ghemuiesc în el
las o mica fereastra cât o nara de om
ca sa pot lua din când în când
câte un pumn de aer
si sa pot privi spre cer
din aceasta gramada de gunoi
unde sunt abandonat ca un prunc nedorit

Întoarcerea dragostei la peisajele in care-a trait - Rafael Alberti

Noi credem, dragostea mea, ca peisajele-acelea
au stat pierdute în somn, ori au murit laolalta cu noi,
la vârsta si-n ziua în care ne fura salas;
noi credem ca arborii-si pierd memoria
si ca noptile trec, dând uitarii
ceea ce le facuse frumoase si vesnice, poate.
Dar e destul tremurul cel mai usor al unei frunze,
al unei stele brumate care respira,
pentru a ne afla la fel de voiosi ca atunci când locurile,
pline de noi, ne stapâneau laolalta.
Si iata ca te trezesti, alaturi de mine, dragostea mea,
printre tufisuri de coacaze si fragii ascunsi,
adapostita de inima tare-a padurii.
Iata si mângâierea umeda a picaturii de roua,
crengutele delicate ce-ti împrospateaza culcusul,
si spiridusii fericiti sa-ti puna podoabe în par,
si misterioasele veverite care fac sa ploua de sus,
deasupra somnului tau, verdele marunt al ramurisului.

O, frunza, fii fericita de-a pururi, sa nu stii ce-i toamna,
frunza ce mi-ai adus,
cu tremurul tau usor,
mireasma unei vârste luminoase, dar oarbe.
Si tu, stea mica, pierduta, care-mi deschizi
ferestrele tainice din cele mai tinere nopti ale mele,
învaluie-n razele tale
toate culcusurile care în zori ne-au adormit,
si biblioteca aceasta plina de luna,
si cartile alunecate încet,
si muntii care vegheaza afara si ne cânta pe noi. 

A doua scrisoare...pentru un prieten necunoscut

Te-am vazut cateva clipe intr-un filmulet...facut acolo departe... unde esti...Poate tu nici macar nu stii de el, poate crezi ca nu l-am vazut...ca nu stiu de existenta lui...dar...uite ca stiu...Stiu unde esti...dar nu voi spune nimanui...Vei reusi sa o iei de la capat?...Trageai cu sete din tigara aprinsa...era din cauza supararii...era din cauza agitatiei...cine stie ? Lipsea si aroma cafelutei...Spatiul acela nu era deloc potrivit visatorului din tine... Unde sunt fotoliile catifelate care te cuprindeau in brate in timp ce iti sorbeai cafeaua ? Unde e focul aprins in camin care te incalzea in fiecare seara? Unde sunt cuvintele frumoase pe care sufletul tau romantic le adresa prietenilor? Ai lasat totul in urma...sufletele altor visatori pustiite de lipsa ta...O fi mai bine acolo sau vei redeveni barbatul din fotografie...un copil trist cu mainile infundate pana la coate in buzunarele pantalonilor?

Ninge........

Ninge si e frig...Afara cad fulgi reci de zapada intr-un dans nebun…covorul imaculat al iernii se aseaza peste tot...masinile sunt ninse...farurile lor aprinse fac zapada sa scanteieze...Privesc scanteierile zapezii, a milioanelor de oglinzi stralucitoare, ca pulberea de stele si alunec in vise de cristal urmarind fulgii de nea coborati din cer pe aripi de inger… covorul alb de nea peste tot ce sta, si peste tot ce misca. As vrea sa pasesc pe covorul neatins …zapada scanteietoare invie amintirile copilariei : derdelus, zurgalai si saniute, emotia copilareasca a iernii.  Ma las purtata pe aripa vantului ce danseaza cu fulgii de nea, inchid ochii, ma las in voia simturilor… si-mi amintesc Povestea Fulgului de Nea care s-a indragostit de o Crenguta.... Iarna asta nu va semana nici uneia care a fost, pentru ca-n miezul ei un nou inceput se intrevede…incepe cu promisiunea de iluminare a intregii mele fiinte…  va ninge mai departe peste oras si peste noi ...Invatam sa desenam ninsori, ca acestea sa continue sa cearna, iarna peste iarna…pana cand vom reveni aici pe pamant...poate Fulgi de Nea...poate Crengute...

Flash...

Buna dimineata ! Nu am prea scris in ultima vreme...nu ca nu as fi vrut...doar ca sunt foarte ocupata cu inchiderea de an...Va trece si asta....M-am trezit ca de obicei cu noaptea-n cap...pe la 4 si ceva, dar imi amintesc foarte bine ce am visat...Se facea ca era seara...m-am indreptat spre fereastra sa vad cum e vremea afara...uitasem de "urmaritorul" meu...de cel care vine seara de seara sa priveasca spre ferestrele mele...Am dat draperia la o parte sa privesc afara...La locul bine stiut era ...el, urmaritorul,.. asa cum sta de obicei ...in masina ...cu farurile aprinse...a inceput sa transmita S.O.S. cu farurile masinii...Am tras draperia la loc...si am stins lumina...si televizorul...a plecat in cateva clipe...Asta e...am cosmaruri...si, ...din pacate nu doar uneori  in vis... Realitatea e mai teribila...si dureaza de peste zece ani...zece ani in care m-am simtit "supravegheata"...zece ani in care am fost sunata cu numar ascuns...atat pe telefonul fix, cat si pe celular...zece ani in care am fost verificata la interfon daca raspund eu sau altcineva...zece ani in care au fost perioade in care eram "insotita" de masini pe traseul de acasa la serviciu si inapoi....Poate o sa ziceti ca am luat-o razna...nici gand...am dovezi si martori...Stiu cine e persoana care face asta...Un barbat obsedat de persoana mea..., un fost coleg de serviciu... Nu am avut cu el altfel de relatii decat cele normale de colegialitate ... si nu inteleg de unde a aparut obsesia lui pentru mine. Vreau doar sa fiu lasata in pace...I-am transmis asta de multe ori...Mi-am schimbat numerele de telefon...si le-am trecut la privat...le-a aflat...De aceea stau cu telefoanele inchise, cu interfonul inchis...Ma simt sechestrata in propria mea casa...Nu pot sa fac nimic...politia nu e interesata de asta : " Ce sa va fac...sunteti o femeie frumoasa...daca nu va ameninta cu nimic si nu va face rau de atata timp, inseamna ca va iubeste...asa ca nu avem ce sa-i facem ! Incercati sa ignorati prezenta lui..." Deci...ce am de facut? Poate, dupa unii, ar trebui sa-mi ignor propria viata...Cine si ce ii da dreptul sa faca asta? Obsesia e o boala, nu e iubire...Poate ar fi cazul ca femeia cu care are o relatie sa-i faca cateva sedinte gratuite...nu de alta, dar e ...psiholog...slab psiholog, dupa parerea mea, atata timp cat nu-si da seama ce se petrece cu el....Ma bucur cand sunt plecata din tara, in vacante...acolo ma simt cu adevarat LIBERA. Vreau sa simt asta in fiecare clipa...!!! 

Te-ai dus…- Silvia Kaputikian

Te-ai dus… dar sufletul meu stie:
Nu-i despartire pentru noi.
Stiu, umbra mea o sa se-atie
Pe orice drum vom fi noi doi.
Eu casa-ti sunt, îti sunt si cale,
Duci chipul meu pe unde treci.
Patrund în gândurile tale
Si alta n-are loc în veci.
Orice privire de femeie
Ar întâlni privirea ta,
Tot ochii mei or sa scânteie
Si-n fata pururi îti vor sta.
Oricâte voci sa te-mpresoare,
Tot vocea mea vei auzi,
Voi fi în crengi dezmierdatoare
Si-n ochii noptilor târzii.
Cândva, acasa, într-o seara,
Ai sa te-ntorci, sa-ti amintesti;
Voi fi si fumul de tigara
Si raza stelei din feresti.
De-as fi la orice departare,
Te-ajung si inima-ti ating.
La geamul tau sunt numai boare,
Si – vifor, geamul ti-l împing.
În clipa ta patrund, si-n casa,
Si – vijelie – voi sufla,
Voi rascoli hârtii pe masa,
Si poate-ntreaga viata ta.

Si astfel n-ai sa poti uita. 

Si o sa uiti cararea - Nahabed Kuceak

Frumoasa mea, cu straiul ca rodiile coapte,
Din miazazi venit-ai sau vii din miazanoapte?
Stiu numai ca-n clipita în care ne-am privit,
Cazu asupra-mi cerul albastru, nesfârsit.
Si-acum ma rog de soare, de stelele vecine,
Ca sa ramâi de-a pururi alaturea de mine.
O sa-ti cuprind în palme obrajii amândoi,
Si-o sa uiti cararea întoarcerii-napoi... 

Nostalgia rosie - D. Karnabatt

Tu ai plecat, dar in intreaga casa,
Zguduitoare, amintirea-ti lasa un violent parfum de-amor,
un musc omorator, fum de calicii tropicale,
Cu sange negru in petale de floare acre se abate
Intr-o suprema voluptate
Cand soarele cu sarutari de foc, o frange de mijloc.

Tu ai plecat, dar in intreaga casa,
Zguduitoare, amintirea-ti lasa un violent parfum de-amor,
In care simt cum tremura usor, aripi de sange si purpura,
Simt sarutari aprinse cum murmura...

Tu ai plecat, dar in intreaga casa,
Zguduitoare, amintirea-ti lasa un violent parfum de-amor,
Ce-mi rupe sufletul cu un salbatic dor.
Atunci ascult cum sangele imi urla-n vine,
Cum pieptu-mi sfasaie prelungi suspine,
Cum genele imi bat nervos peste obraz.
Si luat de-al patimei talaz, intind in gol brate setoase
De forme muzicale, voluptoase,
Privind cum Eros musca dintr-o inima inflacarata
Si-n intunerec, dintii plini de sange, si-i arata... 

Vreme calda...vremuri ciudate...

Ciudata mai e si vremea asta...azi au fost 13 grade Celsius pe la pranz...cica din cauza incalzirii globale...Vreme calda si umeda...o vreme care te moleseste...Prin Slobozia, copacii inmuguresc, iar in parcuri au inflorit petuniile...ciudat rau de tot...Umiditate maxima pe gaturile unora...unii au ajuns la urgenta...altii vor deveni pietoni...pentru ca au uitat ca ei trebuie sa conduca masinile spre casa...si nu masinile sa-i duca pe ei... Epidemie de sinucideri...asa cum se intampla mereu de sarbatori, cand persoanele putin mai labile psihic cedeaza...Crime...mai mult ca sigur pe fondul consumului de alcool si al depresiilor netratate... Macar daca vremea calda ar pune in miscare putin creierul obosit de atatea sarbatori...daca ar incalzi putin si sufletele oamenilor...sa se mai uite in jurul lor...sa le pese de cei care nu au cu cine petrece sarbatorile...Oare e atat de greu? Sau oamenii au devenit mult prea egoisti?... Traim vremuri ciudate...Unde sunt prietenii de altadata?...

Oare mai exista ? Ori si pe ei i-au schimbat vremea si vremurile?

Am nevoie de tine

Prietene, am nevoie de tine, acum
ia-ma de mana,
stai langa mine, am nevoie de asta,
fa-ti timp pentru mine.
Acum, ia-ma de mana, prieten drag
si du-ma departe,
alunga-mi indoiala si temerile,
sterge-mi lacrimile.
In lumea mea e-un frig cumplit,
ia-ma de mana,
si da-mi din caldura sufletului tau,
te rog, prietene.

Fii gata, inima mea - Rabindranath Tagore

fii gata, inima mea
si-avanta-te-nainte
lasa-i sa intarzie pe cei ce vor
numele tau a fost strigat
in cerul diminetii.
bobocului de noapte-i este dor de roua
dar floarea inflorita striga
dupa libertatea luminii.
sparge-ti invelisul, inima mea
si-avanta-te-nainte !

Cântece - IV - Octavian Goga

De va veni  la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii:
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?...

La multi ani 2012 !

Doresc sa imi aduci sanatate, liniste, puterea de a trece peste toate necazurile cu zambetul pe buze, intelepciunea de a vedea mai departe decat ceilalti si forta necesara pentru a realiza toate proiectele pe care mi le-am propus.
Uite ca a venit...2012...am mancat putin peste, am baut o inghititura de sampanie...m-am sarutat sub vasc cu fotografia unui barbat inteligent, am avut cardul la mine...am imbracat pijamaua rosie...voi manca si o bucatica de tiramisu...am urat pe site "La multi ani!" celor ce erau singuri...mi-am sunat surioara...toate acestea in doar cateva minute. Cred ca am fost destul de eficienta...sper sa fiu tot asa. A...sa nu uit...nu am varsat nici o lacrima pentru anul care tocmai a trecut...nici pentru acel " El" care nu a gasit inca drumul spre mine...sa-i fie de bine...si mie...si mai bine.