Martisor - autor Maminineta

Fir de roşu, fir de alb

Se-mpletesc uşor

Sufletul curat şi dalb

Prins de-un marţisor.


Îţi legi inima cu fire

Pe piept să i-o prinzi

Nici nu poate să respire

Tremură-n oglinzi.


Cu emoţii vine el

Şi-l dă de gol firea

Dăruieşte-un ghiocel

Pretinzând iubirea.


Ea-i ridică mari altare

Şi-l presează în foi

La orice strigăt tresare

Norocos trifoi.


Altădată se destramă

Snurul norocos

Parcă e lucrat cu teamă

Nu meticulos.


Alb şi roşu împreună

Snur, mătase, mărţişor

Leagă o inimă nebună

Cu-n sălbatic dor.

La multi ani, copilul meu drag...ingerul meu pazitor!

Ai zburat in ceruri cu aripile tale mici, cu zambetul tau mare. Ai zburat lasandu-ma singura ... cântecul durerii suna mereu...mereu... în urechile mele... Mi se rupe inima gandindu-ma ca maine ai fi implinit 20 de ani... am fi pregatit o petrecere mare, vesela, am fi invitat o multime de prieteni...Acum m-am pregatit singura pentru ziua ta...Voi sarbatori cu tine... poate  vei veni sa ma imbratisezi, voi simti cu siguranta cand vei sosi...Stiu că eşti acolo... in Rai...Am fost întotdeauna sigura de acest gand ...  ştiu...vei veni din nou în curând, simt  adesea  cum mă îmbrăţişezi cu aripile tale blande..., imi mangai fruntea si obrajii... Ştiu, simt ...ca vei veni de ziua ta..eu voi fi aici,  aşteptandu-te, stând la fereastră, doar cu muzica ingerilor pe care o ascultam impreuna. Stiu ca am mereu un inger langa mine, esti tu, dragul meu copil...mereu langa mine...in tacerea vietii mele atat de triste...in bucuria amintirilor mele...in cele mai negre clipe din viata mea...ma cuprinzi cu aripile tale blande si-mi mangai inima...am mereu un inger alaturi de mine ...un inger care-mi zambeste  si-mi da puterea de a merge mai departe. La multi ani, copilul meu drag... ingerul meu pazitor! Mama se gandeste mereu la tine.Te iubesc atat de mult...

Mi-e tare dor de tine, mama...

A inceput din nou sa ninga...e inca iarna...Sunt singura...cel putin fizic...si mi-e cumplit de dor de tine, mama...E multa vreme de cand te-ai transformat in stea...si te caut mereu cu privirea tulburata de lacrimi grele...Nu stiu cum sa te gasesc...pe cer si-au gasit locul multime de stele...si nu stiu care esti...Uneori vad clipind luminita unei stele...si-mi imaginez ca esti tu...ca  vrei sa stiu ca iti merge bine, si-atunci ma mai linistesc...Caut o fotografie cu tine si te privesc...imi zambesti...si-ti aud vocea...mi se face mai dor...Stiu si simt ca ma veghezi, de acolo, de sus...dintre stele...Iti multumesc, mamica mea...te sarut...mi-e tare dor de tine.

Valentine's day...sau Dragobete?

Ei...uite ca se apropie sarbatoarea iubirii...dar pe care s-o sarbatoresti ...Valentine's day sau Dragobetele? Ce cadouri sa-i faci persoanei iubite pentru a-i arata dragostea? Grea problema pentru unii...si pentru unele... ursuleti, inimioare, pernute, cosmetice...offfffff...Cred ca nu e nevoie de o zi anume pentru a arata cuiva cat de mult il/o iubesti...poti face cadouri in orice zi...poti oferi o floare in orice zi, si...mai ales poti sa spui in fiecare clipa : " Te iubesc!"...singura conditie e sa simti si sa spui cele doua cuvinte din adancul sufletului. Fie ca sarbatoresti Valetine's day, fie ca sarbatoresti Dragobetele...nu uita ca valoarea cadourilor e nesemnificativa ...arata-ti iubirea  in fiecare clipa...pentru ca iubirea trebuie celebrata in fiecare moment. Iubiti-va mult, din adancul sufletului, in fiecare moment al vietii.

Ce bine ca esti - Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Timp fara tine - Ioana Tsatsos

Timp fara tine,
ore si ore se schimba in luni
fara tine,
fiece zi se-apleaca peste ziua cealalta
ranita
facand dintr-o luna o cripta adanca,

procesiune de luni cenusii
viata mea fara tine. 

Singur - Djamal Mahmoud

stau sigur
nu nu singur am gresit
îmi înfig picioarele într-un sac de piele
facut la comanda
la cea mai veche fabrica de saci
de pe pamânt
de acolo si faraonul si-a comandat unul
caruia din ce am înteles înca-i pluteste
umbra undeva în marea rosie
ma ghemuiesc în el
las o mica fereastra cât o nara de om
ca sa pot lua din când în când
câte un pumn de aer
si sa pot privi spre cer
din aceasta gramada de gunoi
unde sunt abandonat ca un prunc nedorit

Întoarcerea dragostei la peisajele in care-a trait - Rafael Alberti

Noi credem, dragostea mea, ca peisajele-acelea
au stat pierdute în somn, ori au murit laolalta cu noi,
la vârsta si-n ziua în care ne fura salas;
noi credem ca arborii-si pierd memoria
si ca noptile trec, dând uitarii
ceea ce le facuse frumoase si vesnice, poate.
Dar e destul tremurul cel mai usor al unei frunze,
al unei stele brumate care respira,
pentru a ne afla la fel de voiosi ca atunci când locurile,
pline de noi, ne stapâneau laolalta.
Si iata ca te trezesti, alaturi de mine, dragostea mea,
printre tufisuri de coacaze si fragii ascunsi,
adapostita de inima tare-a padurii.
Iata si mângâierea umeda a picaturii de roua,
crengutele delicate ce-ti împrospateaza culcusul,
si spiridusii fericiti sa-ti puna podoabe în par,
si misterioasele veverite care fac sa ploua de sus,
deasupra somnului tau, verdele marunt al ramurisului.

O, frunza, fii fericita de-a pururi, sa nu stii ce-i toamna,
frunza ce mi-ai adus,
cu tremurul tau usor,
mireasma unei vârste luminoase, dar oarbe.
Si tu, stea mica, pierduta, care-mi deschizi
ferestrele tainice din cele mai tinere nopti ale mele,
învaluie-n razele tale
toate culcusurile care în zori ne-au adormit,
si biblioteca aceasta plina de luna,
si cartile alunecate încet,
si muntii care vegheaza afara si ne cânta pe noi. 

A doua scrisoare...pentru un prieten necunoscut

Te-am vazut cateva clipe intr-un filmulet...facut acolo departe... unde esti...Poate tu nici macar nu stii de el, poate crezi ca nu l-am vazut...ca nu stiu de existenta lui...dar...uite ca stiu...Stiu unde esti...dar nu voi spune nimanui...Vei reusi sa o iei de la capat?...Trageai cu sete din tigara aprinsa...era din cauza supararii...era din cauza agitatiei...cine stie ? Lipsea si aroma cafelutei...Spatiul acela nu era deloc potrivit visatorului din tine... Unde sunt fotoliile catifelate care te cuprindeau in brate in timp ce iti sorbeai cafeaua ? Unde e focul aprins in camin care te incalzea in fiecare seara? Unde sunt cuvintele frumoase pe care sufletul tau romantic le adresa prietenilor? Ai lasat totul in urma...sufletele altor visatori pustiite de lipsa ta...O fi mai bine acolo sau vei redeveni barbatul din fotografie...un copil trist cu mainile infundate pana la coate in buzunarele pantalonilor?